În noua spiritualitate ortodoxă, a-l iubi pe Dumnezeu înseamnă a iubi iubirea. De altfel, unul din efectele acestei spiritualități depersonalizate poate fi văzut și în apelarea copiilor de către adulți sau în adresarea dintre partenerii care formează cuplurile tinere prin termeni precum „iubitul”, „iubita” sau „iubire”.
Adoptarea unei spiritualități depersonalizate îi împiedică pe credincioșii din noua ortodoxie românească să abordeze teologic ideologia LGBT, critica pe care i-o aduc fiind întemeiată pe o preferință strict subiectivă, validînd astfel cel puțin indirect argumentarea „opțiunii sexuale” caracteristică mișcării LGBT. Dacă ar fi consecvenți cu propria lor credință deviantă, credincioșii din noua BOR ar trebui să participe la marșurile pride într-o celebrare comună a iubirii.
