Rinocerizarea se produce fie prin inversarea raportului dintre mijloc și scop, precum în cazul naționalismului mistic din România, fie prin echivalarea mijlocului și scopului, precum în cadrul progresismului secular occidental, adoptat și de clasele dominante din România. În ambele cazuri, finalitatea omului este investită cu valoare absolută în ciuda faptului că el se împlinește în sine însuși, și anume în neamul sfînt, respectiv în umanitatea evoluată. Diferența, care poate fi surprinsă simbolic prin cea dintre rinocerii cu un singur corn (progresiștii) și cei cu două (naționaliștii profitînd de avantajul dublei împungeri, cu cornul osului neamului și cu cel al osului divin), constă în faptul că doar naționalismul recunoaște și o origine absolută, a neamului existent din veșnicie în planul divin, în timp ce progresismul se mulțumește să vadă originea umilă a vieții și a umanității într-o bacterie, ceea ce nu face decît să sporească și mai mult prestigiul evoluției infinite. De la o zi la alta, cu ajutorul electrozilor introduși direct în creier, progresul urmează să fie mai întîi accesibil și apoi obligatoriu chiar și indivizilor cu evoluție mai lentă, performanță care va duce cel mai probabil la triumful rinocerului progresist și la dispariția speciilor reacționare.
În cazul etnonaționalismului mistic interbelic și actual, credința creștină este subordonată credinței în neamul absolut, căruia i se atribuie un statut transcendent. Biserica lui Hristos este folosită ca mijloc pentru împlinirea Bisericii Neamului. Raiul este Neamul, România este Grădina Maicii Domnului, scopul creștinismului este de a-i ajuta pe români să devină români adevărați, adică absoluți.
Nu știu în ce măsură îl poate ajuta pe rinocerul naționalist ori pe cel progresist să-i arăți degradarea la care a ajuns și la care se expune în continuare prin hotărîrea lui de a urma un scop mincinos. Sigur că-ți va arăta cornul/coarnele într-un mod amenințător, avertizîndu-te să-ți vezi de treabă. Dar nu cred că un creștin poate asista nepăsător la falsificarea credinței creștine și la prezentarea formelor ei deviante drept creștinism autentic.
