vineri, 22 ianuarie 2016

„Societatea Cămașa Fantomei”



„Societatea Cămașa Fantomei” este o organizație clandestină din romanul lui Kurt Vonnegut, Pianul mecanic, ai cărei membri urmăresc să le redea oamenilor locul și demnitatea care le-au fost luate o dată cu înlocuirea oamenilor cu mașini. Modelul acestei societăți este oferit de credința indienilor că puteau deveni invincibili cu ajutorul unui dans și al unor cămăși „magice”. Mișcarea Dansului Fantomei

„a dovedit că un bun indian este o ființă la fel de importantă ca un bun alb – suficient de bună ca să se lupte și să moară oameni pentru ea, indiferent de șanse. Au avut aceleași șanse de a câștiga lupta ca și noi; una la o mie, poate, sau ceva mai mult.
Paul și Ed Finnerty îl priviră cu neîncredere.
— Ai fost convins că vom pierde? rosti Paul răgușit.
— Categoric, spuse Lasher, uitându-se la el de parcă ar fi spus o tâmpenie.” (Kurt Vonnegut, Pianul mecanic, Editura Art, 2015, p. 414)

Doar Dumnezeu reușește încercînd. Și pentru că Dumnezeu a reușit și reușește, credinciosul nu trebuie decît să încerce. Și poate încerca cu atît mai ușor cu cît este mai liber de povara „reușitei”. Pentru a nu renunța să încerce, cîntărindu-și șansele, creștinul știe din start că nu are nici una. Cum a spus cîndva părintele Rafail Noica, „creștinismul nu este greu – este imposibil”. Pentru că doar Dumnezeu reușește să repare reușitele omului. La drept vorbind, Căderea este singura reușită omenească propriu-zisă din istoria omului.
Cu toate acestea, Dumnezeu îi lasă omului șansa de a reuși din nou. Altfel spus, îl lasă să cadă de fiecare dată cînd acesta vrea să cadă, adică să reușească. Nu-i ia omului șansa omenească, dar vrea să-i dea reușita Lui, cea dumnezeiască, care-i este cu neputință omului. Ca să o poată primi, omul nu trebuie decît să încerce, neavînd nici o șansă, ci doar harul Lui, căci Puterea lui Dumnezeu „se desăvîrșește în slăbiciune” (2 Corinteni 12:9).
Din acest motiv, societatea Cămașa Fantomei nu se bucură de prea multă popularitate. E drept că în România o mare parte din populație se declară membră. Dar asta numai pentru că o confundă cu organizația Pălăria Sperietorii de Ciori, mult mai sigură cel puțin din două puncte de vedere: membrii acesteia nu au nimic de făcut decît să stea acolo unde sunt puși, iar, în plus, pe dinăuntru sunt plini, nu goi, precum fantomele. Plini cu paie. Au deci toate șansele să reușească.