miercuri, 20 ianuarie 2016

Semne bune – pe bune?



Cațavencii se bucură că NASA investește într-o rachetă care ar putea ajunge pe Marte în 39 de zile (http://www.catavencii.ro/semne-bune-anul-are/). De-acum, cu problemele legate de distribuție rezolvate, jurnaliștii pot privi cu îndreptățire spre Marte. Dar, totuși, cît de rău a ajuns presa scrisă dacă se așteaptă să fie salvată tocmai de cititorii marțieni!
Cu toate acestea, sunt și savanți care nu împărtășesc entuziasmul autorului articolului citat mai sus. De pildă, pe Stephen Hawking progresul tehnologic îl neliniștește de-a dreptul: genul de performanțe salutate în pagina de știință populară a Cațavencilor îl face pe profesorul britanic să afirme că „progresul accentuat din știință și tehnologie va crea noi moduri în care lucrurile pot să o ia razna” („further progress in science and technology will create «new ways things can go wrong»” http://www.bbc.com/news/science-environment-35344664).
Dar se poate foarte bine ca jucărelele savanților să rămână inofensive, iar roboții să-și facă treaba, fără să o ia neapărat razna și să-ncerce să preia controlul. Noile moduri în care lucrurile se pot sfîrși prost țin mai ales de posibilitatea ca omul să o ia primul razna. De pildă, să zicem că niște ingineri ar inventa ceva ca o cutie, un fel de lădiță prevăzută cu tot felul de piese și sîrme și beculețe care, toate împreună, ar face posibilă apariția pe un fel de capac luminos al cutiei a unor imagini însoțite de sunete, ca și cum niște omuleți s-ar mișca pe acest, să-i spunem, ecran, și ar face tot felul de lucruri, la fel ca în viața reală: s-ar iubi, s-ar urî, ar muri, s-ar naște și așa mai departe. Acești omuleți ar avea la rîndul lor cutiuțe cu ecran în căsuțele lor și s-ar uita la alți omuleți din cutiuțe. Nu se cunoaște motivul, dar singurul lucru pe care nu-l fac omuleții din cutiuțe e să citească. Ceea ce ar face, probabil, ca viața publicațiilor să devină destul de nesigură.
Așa că, dacă aș lucra în presa scrisă, mi-aș pune mari speranțe în Racheta cu Plasmă. Sigur, mi-ar fi teamă să mă gîndesc că marțienii ar putea avea la rîndul lor savanți, cercetători, ingineri. Pentru că asta ar însemna că au deja plasmele lor. Sau măcar niște LCD-uri.