„Persoanele
sunt ceva, lucrurile sunt altceva”, îi spune Melquiades lui Pete, ca o
explicație pentru calul pe care mexicanul ilegal îl dăruia fermierului
american.
Undeva însă, pe drumul spre Frontera, persoanele s-au
pierdut: de data aceasta, fermierul american îl dă jos pe mexican de pe cal,
explicîndu-i: „Ăsta e calul meu”.
În Sweetwater,
fostul șerif, interpretat de Ed Harris, îi trimite la plimbare pe un șerif
incompetent și pe un pastor psihopat. Între timp, îngroapă la loc un mexican
ucis de pastor. Două sute de ani mai tîrziu, în Frontera, fostul
șerif îl lasă în pace pe șeriful actual, la fel de incompetent chiar dacă nu
tot atît de venal ca predecesorul lui din Sweetwater, dar nici nu
mai este nevoit să-l îngroape pe mexican: îl trimite înapoi acasă, în Mexic,
dîndu-i de lucru: să-i repare gardul. Doar că gardul coincide cu granița dintre
SUA și Mexic. De aceea, a-i cere unui mexican să repare un astfel de gard e ca
și cum i-ai cere să-și sape groapa. Ce-i drept, treaba asta îi displace lui Roy, fostul șerif, tot atît de mult cît îi displace lui
Ed Harris însuși:
„If
you go to school here and you’re paying some kind of tuition, then you get out
of college and they want you to go to Mexico, instead of granting you a visa to work here – it’s
preposterous. The whole idea of the border in the first place is preposterous,
but that’s been in existence for a couple of hundred years. So, what are you
going to do?” (http://ntdaily.com/interview-ed-harris-and-frontera-director-on-immigration-laws/)
Cred
că ce ai putea să faci ca actor ar fi să nu mai joci în filme care vorbesc
despre necesitatea gardului, și să joci în schimb acolo unde separația
arbitrară pe care o marchează este ceva mai vizibilă, precum în filmul despre cele
trei înmormîntări ale lui Melquiades:
„In
the DVD commentary to Three Burials, Tommy Lee Jones speaks of
the film’s interest in «... how things are different on each side of the river;
how they are the same ... the implications of running an international border
through the middle of a culture and calling it two cultures. And then enforcing
that difference with a threat of violence ... »” (http://www2.warwick.ac.uk/fac/arts/film/movie/contents/at_the_border.pdf).
E
bine că Miguel, mexicanul din Frontera, a fost scos din
închisoare. În fond, era nevinovat. Trebuia
scos și din SUA, pentru că era ilegal. Dar să-l pui să repare gardul? Mi se pare
o ofertă care, sub aparența bunătății (Roy este descris drept „om bun” de Miguel,
dar Olivia, soția lui Roy, amintindu-și probabil de acel „damn’ mexicans” uzual
al lui Roy, ezită înainte de a aproba), pune în discuție sensul bunătății. Pentru
că drama de frontieră din prim plan nu este decît un pretext pentru a pune în
lumină o altă frontieră, hotarul dintre bunătatea Oliviei, care le dă
mexicanilor apă și îi îndrumă spre locul unde puteau găsi de lucru în SUA, și
bunătatea lui Roy, care-l duce pe mexican înapoi acasă și îi dă de lucru de
partea lui de gard. Frontiera dintre persoane poate fi trecută mult mai greu
decît cea dintre țări. Mai ales atunci cînd persoanele se află mai degrabă de
partea noastră de gard.
Personajul
interpretat de Ed Harris în Frontera face aparent tot ce trebuie:
îl salvează pe mexican, îi duce soția acasă, îi salvează chiar viața
mexicanului. Dar nu-l lasă pe mexican să-l salveze la rîndul lui. Nu așteaptă
nimic de la mexican după cum nu așteaptă nimic de la nimeni. Va sfîrși, cel mai
probabil, internat într-un azil de bătrîni de nepoata cea băgăcioasă și
„compătimitoare”.
O dată cu moartea Oliviei ia sfîrșit bunătatea care-i
permite omului să-și caute locul său. Ea este înlocuită probabil de bunătatea
care-i bagă pe oameni la locul lor – de partea lor de gard, de azil, de lume.