Poate că echipa actualei naționale de fotbal a
fost doar slabă. Sau poate că a jucat slab doar pe teren, dar a jucat bine într-un joc mai mare. În orice caz, calificarea României în optimi ar fi stricat jocul mai mare,
jocul lui „nu sîntem buni de nimic, nu merităm decît disprețul”. Ar fi stricat armonia unei bule cu atît mai fragile, cu cît este mai cuprinzătoare.
Dacă Pleșu e prea mare pentru a fi lăsat să cadă (http://www.cotidianul.ro/o-bula-morala-andrei-plesu-234218/),
România e prea mare, sau prea mică, pentru a merita să fie sprijinită. Dar o
bulă, așa cum a devenit România administrată de diverse bule morale și
intelectuale, nu trebuie sprijinită. O bulă plutește. Din fericire, o bulă se
poate și sparge. Poate fi spartă.
Dar poate că naționala nu a fost slabă. Poate că
pur și simplu așa joci cînd joci dintr-o bulă. O bulă care se numește România.
O bulă în care România a fost băgată în timp ce se uita la alte bule, mai mici
sau mai mari, unele tricolore, dar majoritatea multicolore.
Cînd se sparge o bulă? Cînd îți dai seama că ai
de-a face cu o bulă. Ca să-ți dai seama că ai de-a face cu o bulă, trebuie în
primul rînd să te afli în afara ei. Dar chiar dacă ai fost prins înăuntru, dacă
o privești cu destulă atenție există șanse serioase să se spargă.
Am privit naționala de fotbal cu detulă atenție
pentru a ne da seama că nu este o bulă. Lucrurile sunt mult mai grave:
naționala, sportul și orice altceva din România sunt captivi în bula care a
înghițit România. Chiar dacă fotbaliștii români nu ne-au dus în optimi, au
reușit ceva poate chiar mai important: au dat o pasă de gol metafizic. Ne-au
demonstrat golul, vacuitatea bulei:
„Prăbușirea în fața Albaniei reflectă nu doar
hoție și delăsare, ci o criză de energie și de identitate națională. O națiune
care nu-și găsește orgoliul nici pe stadion și nici căutîndu-l cu procurorii,
înseamnă că trebuie să-l caute cu altceva.
Unde a dispărut, oare, mîndria noastră? Cînd am
reușit să o pierdem, dacă vreodată am avut-o?
Poate că înfrîngerea asta ne ajută să ne enervăm
și să ne punem pe căutat. E pasa de gol pe care ne-a dat-o Alibec.” (http://www.catavencii.ro/editorial/alibec-magnificul/)
Așteptam de mult această pasă. Dar oare nu a venit
prea tîrziu?
“The
barman looked at him but did not answer. It was too late at night for
conversation.”
