Dimineața, storurile se ridică
Precum pînzele unei corăbii.
O flotă imensă, pregătită
Să-și continue drumul,
Ezită.
În cursul nopții,
Toate vasele plutesc în derivă,
Trezindu-se în fiecare dimineață
Într-o altă lume.
Uneori, aceasta este o lume nouă,
Dar foarte rar o nouă lume.
Unii pun de-o cafea
Și-și caută drumul
Pe harta zaţului.
Alții își fac rugăciunea
Și se lasă în voia vîntului.
Seara, coborîm cu toții storurile,
Aruncăm ancora
Și ne continuăm drumul
Neabătut de devierile zilei.
