Radioul va supraviețui încă multă vreme prăbușirii
presei scrise și a televiziunii. Are de partea sa nevoia omului de informație
și avantajul de a-l putea însoți oriunde și oricînd. În spațiile publice unii
s-ar putea simți chiar hărțuiți de acele posturi de radio care se remarcă prin
comentarii stupide și muzică proastă. Din păcate, în lumea radioului nu există
doar posturi care oferă conținuturi de tip fast-food, ci și posturi unde
conținutul este preparat cu atenție și gust, dar asta nu-l face mai puțin toxic
cîtă vreme intenția realizatorilor nu este aceea de a informa, ci de a forma, a
forma un anumit gust, o anumită viziune despre om și lume: viziunea măreției
omului autonom.
Ascultam zilele trecute comentariul unui realizator
de la un astfel de post de radio (Radio România Cultural), care după ce
prezentase piesa lui Steven Tyler „Red, White & You”, observă surprins că
piesa e bună, în ciuda genului muzical adoptat. Trecerea de la rock la country
i se părea prezentatorului un fel de glumă proastă, dovedind astfel cît de bine
înțelegea nu doar muzica americană, ci și spiritul american. În fapt, pentru
Tyler, ca pentru orice american, country înseamnă oameni reali din locuri reale
(http://www.azcentral.com/story/entertainment/music/2016/07/13/steven-tyler-interview-country-album-aerosmith/87039712/).
De aici și titlul albumului We’re All Somebody from Somewhere, care nu exprimă doar o
critică adusă proiectului anti-emigrație al lui Trump, ci o viziune americană
împărtășită de altfel și de Trump; el doar completează ... and stay there.
În dimineața asta, în cadrul aceleiași emisiuni,
un invitat vorbea despre diferența dintre susținătorii lui Trump și Hillary în
privința receptării discursurilor politice ale actorilor nominalizați la Oscar (http://www.hollywoodreporter.com/news/oscars-poll-66-trump-voters-turn-awards-shows-speeches-get-political-978268),
precizînd că un procent foarte mare dintre simpatizanții lui Trump nu știau că La La Land are cele mai multe nominalizări.
Din aceste date, prezentatorul și invitata lui sugerau, printre chicoteli
sugestive, nivelul inferior de cultură al lumii lui Trump. Ca un ecou probabil
al regretului manifestat de Antohi cu puțin timp în urmă că ultimul analfabet din
Idaho poate avea acces, deci influență, la marea politică (http://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.ro/2017/02/romexit.html).
Pentru unii, politica nu trebuie făcută de oamenii
cinstiți și morali, ci de indivizii educați. Și filmele trebuie să educe, iar
ca să educe, trebuie să fie politice. Filmele trebuie să fie, din acest punct de vedere, discursuri
politice și nu prilejuri de a spune lucruri adevărate despre oameni și
locuri adevărate (http://www.latimes.com/opinion/op-ed/la-oe-lovell-politics-oscars-la-la-land-20170206-story.html).
Un western este acceptabil doar dacă personajele sînt niște homosexuali,
travestiți sau lesbiene.
Neil Postman considera că, în cele din urmă,
Huxley a avut dreptate, nu Orwell: nimeni nu ne va lua cărțile cu forța, ci noi
singuri vom renunța la ele, vom renunța la capacitatea noastră de a gîndi, la
libertate și adevăr în favoarea unui divertisment de doi bani. Argumentul este
dezvoltat în Amusing Ourselves to Death: Public Discourse in the Age of Show Business (apărută în română sub titlul Distracția
care ne omoară, http://magazin.anacronic.ro/produs/distractia-care-ne-omoara/,
vezi un comentariu în engleză aici: http://www.touchstonemag.com/archives/article.php?id=22-03-011-c).
S-ar putea ca și Postman să se fi înșelat la
rîndul lui. S-ar putea la fel de bine să nu renunțăm decît la singurul adevăr propriu-zis,
în numele unui adevăr mai subtil. Fals, dar subtil. Să renunțăm la libertate în
numele libertății, la morală în numele moralei, la viață în numele vieții
(eutanasie, pro-choice), la cultură în numele culturii (http://www.scifiwright.com/2017/02/the-last-crusade-rip-van-con/).
Vom citi în continuare, dar numai unele cărți, cele bune, vom vedea doar unele
filme, filmele bune. Vom fi îmbibați de cultură și nu vom acționa decît în
raport cu binele, adevărul și frumosul. Cu binele, adevărul și frumosul nostru.
Vom fi ca Dumnezeu.
