Cumpana. O viziune ortodoxa: Monstruoasa alianță

luni, 19 noiembrie 2018

Monstruoasa alianță

După cum arătam într-o intervenție precedentă, „celălalt” a dobîndit atribute divine printr-o falsificare teologică și ideologică a persoanei umane realizată de elita neognostică și/sau liberală/libertariană cu binecuvîntarea și recomandarea ierarhiei ortodoxe („Instrumentalizînd transcendența Fiului lui Dumnezeu și, totodată, imanența, apropierea Lui radicală prin Întrupare, gnosticii au reușit să-i atribuie diferenței calități divino-umane, în așa fel încît celălalt, prin simplul fapt de a fi celălalt și de a fi diferit, este din capul locului nu doar unit cu Dumnezeu: este Dumnezeu.” https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2018/11/salvatorii-romaniei.html)

Dar sloganul „Noi suntem ceilalți” a fost plătit substanțial nu doar de primăria orașului Alba-Iulia (https://www.activenews.ro/stiri/A-sponsorizat-cu-sute-de-mii-de-euro-Dilema-lui-Plesu-iar-azi-Mircea-Hava-se-plange-ca-nu-are-bani-pentru-aniversarea-Marii-Uniri-la-Alba-Iulia-153521), nu doar de întreaga cultură română, ci, mai ales, de poporul român. Nu mă refer doar la eșecul referendumului pentru precizarea definirii căsătoriei în România; simplul fapt că a fost nevoie de un astfel de referendum sugerează că „ei” cîștigaseră deja, ori erau pe punctul de a cîștiga.
Boicotarea la scară națională a referendumului demonstrează mai ales că „noi” am devenit „ei”. Rezultat care nu ar fi fost posibil fără complicitatea lipsită de orice scrupul moral și de orice urmă de conștiință creștină dintre BOR și intelighenția românească „creștină”.

Moto

„Singura problemă a Părintelui Nicolae Steinhardt era aceea de a cîntări cît anume din ceea ce primise prin botez trebuia convertit într-o atitudine civică de protest fată de imoralitatea, de şmechereala şi de laşitatea ce abundau în jurul nostru. Colindam împreună pădurile Clujului, încercînd să întocmim liste de potenţiali protestatari. Nu ajungeam niciodată la mai mult de cîteva zeci de persoane fiabile, cu care, spunea el, nu puteam face mare lucru. Era nevoie de sute, de mii. Puteam, eventual, să ne salvăm sufletele, dar nu puteam să schimbăm cu adevărat situaţia politică. Era foarte preocupat şi trist pentru asta.”

Virgil Ciomoş („Nicolae Steinhardt era un lucrător ascuns al rugăciunii inimii” Convorbiri literare, nr. 11, 2009,

http://convorbiri-literare.dntis.ro/CIOMOSnov9.html)

„Dacă înţelegem bine textul eshatologic al Sfintei Scripturi, urmează că încrederea şi curajul vor defini pe deplin natura celei din urmă epoci. Cultura „creştină” înconjurătoare şi tradiţiile susţinute de ea îşi vor pierde influenţa. Această pierdere va ţine de primejdia generată de scandal, primejdie despre care s-a spus: „îi va amăgi, de va fi cu putinţă, şi pe cei aleşi” (Matei 24, 24).

Solitudinea în credinţă va fi teribilă. Dragostea va dispărea de la faţa lumii (Matei 23, 12), dar cu atît mai preţioasă va fi această dragoste cînd va izvorî dinspre un om solitar către un altul, fapt ce va implica un curaj al inimii zămislit din urgenţa iubirii lui Dumnezeu aşa cum a fost ea arătată în Hristos. […] Dacă vorbim aici despre apropierea Sfîrşitului, nu înţelegem apropiere în sensul timpului, ci în sensul în care ea ţine de esenţa Sfîrşitului, căci în esenţă existenţa omului se apropie acum de o decizie absolută. Efectiv fiecare consecinţă a acestei decizii poartă cu sine cea mai mare potenţialitate şi cea mai teribilă primejdie.”

Romano Guardini, The End of the Modern World, ISI Books, 1998, pp. 108-109 (volumul cuprinde o serie de prelegeri susţinute de Guardini între anii 1947-1949).