Săptămîna patimilor ajunge pînă și pe facebook, dl Mircea Platon fiind judecat recent și găsit vinovat de mai marii poporului funky (https://www.facebook.com/mircea.platon/posts/pfbid0JvShynanWGUMppArGaTnJnmEhZbxvk43mWL6ES6iifnpkB6askJcK23auM5cKxB3l). Ca să fim cinstiți, ar trebui să recunoaștem că abuzul nu este un monopol al organizației Funky Citizens: cel mai probabil, un ONG naționalist cu aceeași putere și autoritate nu ar ezita să abuzeze de puterea sa poate chiar în moduri și mai brutale. Mi se pare că numele organizației însărcinată cu monitorizarea exprimării publice reprezintă de fapt exact tipul de societate actuală creată de reformele sociale din post-comunism, și anume una țipătoare (la propriu) și violentă (în mod incontrolabil), trăsături care se regăsesc de altfel la majoritatea susținătorilor unor distinși, dar atît de diferiți intelectuali, precum domnii Mircea Platon sau Theodor Paleologu, după cum se poate vedea din comentariile postate pe conturile lor de facebook în special în urma observațiilor generate de volumul dedicat de dl Paleologu celorlalți proști, care nu-l apreciază.
Dar ce are asta cu filiera franceză? În definitiv, Nicușor Dan poate fi plasat mai degrabă într-o astfel de relație (asigurată de nucleul francofil de dreapta, al intelectualilor români catolici și ortodocși formați în universitățile franceze și în mediul cultural francez), în timp ce un intelectual conservator român ar trebui văzut mai degrabă în relație cu tradiția conservatoare anglo-saxonă. Da, însă nu în mod exclusiv. Dincolo de filiera franceză oficială, există și una subterană, populist suveranistă, asociată cu o stîngă anticapitalistă și cu un creștinism milenarist sau/și apocaliptic, care include grupări de dreapta precum Collectif Némésis, care au reușit în Franța să naționalizeze teme și preocupări tradițional de stînga precum feminismul și să le integreze în retorica naționalistă, politizînd după același model și creștinismul, redus la rîndul lui la un reper al identității naționale.
Cred că prin această filieră franceză underground a fost adusă în România în special poziția anti-migrație preluată și de naționalismul autohton. Sigur, se poate spune că la noi este un fenomen specific, la fel de organic precum Mișcarea legionară. În definitiv, pe locuitorii maghiari din comuna Ditrău nu i-a mobilizat nici un francez să protesteze cu șase ani în urmă împotriva muncitorilor asiatici, a fost o reacție pur locală. Dincolo de posibilele influențe ale televiziunilor de stat din Ungaria, critice față de UE, ceea ce deosebește incidentul din Ditrău de reacția naționalistă gestionată și exploatată de AUR este că localnicii din Ditrău criticau patronii din zonă, nu capitalismul sau oculta mondială. Nu-l făceau responsabil pe Epstein pentru situația creată prin importul de muncitori străini. Perspectiva naționaliștilor mistici este diferită, în sensul că este în primul rînd ideologică și foarte probabil reprezintă pentru mulți o supapă pentru antisemitismul înăbușit în prezent de legile pentru combaterea antisemitismului. În cheie de stînga, imigranții reprezintă cel puțin o crimă a neoliberalismului și neocapitalismului, o nouă formă de exploatare și de marginalizare, iar această perspectivă, împărtășită de creștinii tradiționaliști, este îmbogățită de intervențiile atente și coerente ale lui Stéphane Luçon, un jurnalist pe care l-am considerat onest sau cel puțin dezinteresat pînă cînd am aflat că este căsătorit cu Mara Nicolescu, politican AUR.
Probabil că semnalizarea celor de la Funky Citizens a căutat și să identifice politic într-un mod mai precis poziția dlui Platon în cadrul filierei franceze clandestine, recunoaștere justificată din punctul meu de vedere nu atît prin familiaritatea domniei sale cu gîndirea revoluționară și contrarevoluționară franceză, ci mai degrabă prin noua tavă de împletituri și încolăciri pascale (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2023/04/impletituri-si-incolaciri-pascale.html) oferită și prin recomandarea unui articol emis de antrepriza lui Mihail Neamțu (https://vocealibertatii.ro/intelectualii-fata-n-fata-cu-pandemia-libertate-sau-bostanarie/) ca pe o „lămuritoare retrospectivă” (https://www.facebook.com/mircea.platon/posts/pfbid0B2k5mwD82eaLfQefCiPNJnfdKNkmVgfw2w9FVaitb7t73omNJQKB6CoReyrTFxEQl?locale=ro_RO). Articolul este reprezentativ pentru dificultățile naționalismului românesc actual: în timp ce amendează unele abuzuri evidente ale intelectualilor filierei franceze oficiale, ocupați cu secularizarea ortodoxiei prin occidentalizarea ei, pretinde că salvează ortodoxia deși nu face decît să valideze o altă formă de secularizare a ortodoxiei, nu doar prin reducerea Sf. Euharistii la statutul de vaccin mai special (perspectivă criticată just, chiar dacă insuficient, de Vasile Bănescu), ci mai ales prin naționalizarea ortodoxiei, redusă la una dintre principalele virtuți proprii neamului românesc.
