Cum am putea învăța din greșeli, din eșecuri și din căderile în cursele celui rău cîtă vreme ne oferim toate justificările posibile cuprinse în recunoașterea faptului că „suntem slabi, imperfecți și de aceea supuși păcatului”, care maschează în realitate vanitoasa convingere că „suntem perfecți, iar eventualele noastre erori sunt nesemnificative”? Cum i-am putea întinde mîna lui Hristos pentru a ne ridica cînd refuzăm să admitem că am căzut și că am căzut din vina noastră?
