Un vechi și constant corespondent m-a întrebat recent dacă inteligența artificială (IA) nu contrazice Biblia, aducînd o noutate radicală pe care Biblia nu a anticipat-o. De fapt, ceea ce mie mi se pare a fi de o noutate relativă nu este apariția gîndirii artificiale la mașină, ci la om. Dincolo de faptul că IA urmează modelul gîndirii umane, „gîndind” așa cum ar gîndi un om (sau mai degrabă versiunea lui sărăcită reprezentată de omul modern), nefiind așadar o nouă gîndire, diferită de cea umană și produsă de un subiect non-uman, gîndirea nebiblică și în general gîndirea modernă au fost însă anticipate de Biblie, și anume în pasajele care descriu nebunia în sens biblic: nebunul este cel care are o gîndire artificială, în sensul că și-a făcut-o singur, cu mîna lui, ca să zic așa.
Dar întrucît corespondentul meu este convins totuși că cel puțin un autor biblic s-a pripit cînd a afirmat că nu e nimic nou sub soare, iar observația mea (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2026/04/gindul-de-zi-312.html) i se pare nesatisfăcătoare, revin asupra subiectului în speranța că cel puțin unii dintre cititorii întîmplători ai blogului meu convinși de limitele Bibliei și ale gîndirii biblice vor reuși să vadă că este vorba despre o diferență de perspectivă care permite de fapt o mai mare cuprindere a realității tocmai prin refuzul de a limita realitatea la cele „de sub soare”.
Întrucît în lumea Bibliei noutatea în sens propriu îi aparține doar lui Dumnezeu și lucrărilor Lui, gîndirea biblică ne face atenți că majoritatea lucrurile „de sub soare” pot fi considerate noi doar într-un mod impropriu. Biblia ne îndeamnă și ne ajută să distingem între noutatea omenească și cea dumnezeiască. Noutatea omenească este trecătoare și sfîrșește în moarte atunci cînd nu aduce moartea, cum se-ntîmplă adeseori: temperatura atinsă de o bombă nucleară în momentul exploziei este de patru ori mai mare decît cea din centrul Soarelui, dar asta nu o transformă într-o noutate în raport ordinea creată decît în măsura în care nebunia și păcatul sunt forme de noutate. Însă nebunia a fost normalizată și stabilizată de spiritul modern cu ajutorul unor religii artificiale precum psihanaliza, sincretismul New Age și noua ortodoxie din România.
Noutatea omenească este nouă doar în raport cu trecutul și mai ales față de noutatea veșnică a lui Dumnezeu, așa cum soarele de astăzi este nou față de soarele de ieri, dar el este deja vechi față de soarele de mîine și ceva mort față de cerul nou inaugurat odată cu sfîrșitul lumii. În schimb, noutatea dumnezeiască este nouă și față de viitor, este vindecătoare și aducătoare de viață. Noutatea omenească are aceeași substanță cu toate lucrurile „de sub soare”, fiind astfel un lucru la fel de comun ca oricare altul. Orice noutate „de sub soare” este deja sortită învechirii. Dar ceea ce este nou cu adevărat ține de un alt soare, de Cel Care, după ce-a făcut soarele și tot universul fizic și spiritual, S-a făcut om, S-a lăsat răstignit și a înviat.
