Notă
introductivă:
Poemul lui Achebe este intitulat „Refugee Mother and Child” în culegerea
Christmas in Biafra
and Other Poems (Doubleday, 1973, p. 24-25). Dar în antologia Collected Poems (Anchor Books, 2004, p. 16),
titlul este „A Mother in
a Refugee Camp”. Aceasta nu este singura deosebire notabilă, prin care
implicația creștină dintr-o versiune este mult estompată în cealaltă. Trimiterea la Maica
Domnului și Pruncul este subliniată în versiunea publicată în volumul „Christmas
in Biafra…” și de cuvîntul „tablou” („No Madonna and Child could touch/ that picture of
a mother's tenderness/ for a son she soon would have to forget”), dar
această structură iconică explicită este eliminată din versiunea apărută în Collected Poems.
Fundalul
războiului civil din Nigeria și genocidul împotriva populației igbo actualiza în
„Christmas in Biafra…” contextul sociopolitic al momentului istoric al Întrupării,
asociind imaginea Familiei Sfinte urmărită de regimul politic criminal al lui Irod
cu cea a populației igbo tratată mizerabil de coloniștii britanici (după cum vedem din trilogia africană a lui Achebe) și cu o cruzime
premeditată apoi de autoritățile nigeriene (cf. There
Was A Country: A Personal History of Biafra). Totodată, raportarea la Maica Domnului a oricărei mame, sugerată în versiunea din „Refugee
Mother and Child” și prin menționarea mîndriei unei mame („she held/ a ghost
smile between her teeth/ and in her eyes the ghost of a mother’s/ pride as she
combed…”), îmi pare că este slăbită în versiunea din „A Mother in a Refugee Camp”, unde
„the ghost of a mother’s pride” devine „the memory/ Of a mother’s pride”.
În „Refugee Mother
and Child” întîlnim un Stabat Mater cu atît mai dramatic cu cît se desfășoară peste ultimele acorduri ale unui Magnificat care pare că a fost intonat doar cu puțin
timp înainte. Mă întreb dacă nu cumva anticiparea sfîrșitului Occidentului
creștin l-a determinat pe Achebe să sublinieze caracterul strict umanitar al tragediilor
din taberele de refugiați în defavoarea integrării lor în imaginea suferinței Maicii Domnului și a jertfei lui Hristos, de vreme ce această referință creștină fundamentală tindea deja să fie abandonată și uitată de lumea occidentală după anii '60 ai secolului trecut. În orice
caz, impresia mea este că prin politizarea din „A Mother in a Refugee Camp”, atît
mama, cît și copilul ei ucis își pierd într-un fel din umanitatea lor concretă odată
ce au fost desprinși din imaginea cuprinzătoare a Maicii cu Pruncul, suferința mamei
devenind cu atît mai strivitoare cu cît este mai lipsită de sprijin și în lumea
aceasta, și în cealaltă.
În continuare,
voi reda în traducerea mea versiunea „Refugee Mother and Child”, pe care o prefer prin implicațiile ei creștine, după care voi atașa
cele două versiuni din original.
Maica refugiată și pruncul
Niciun tablou al Maicii cu Pruncul nu s-ar putea apropia
de acea imagine a tandreții unei mame
pentru un fiu pe care în curînd va trebui să-l uite.
Aerul era greu de mirosuri
de diaree de la copiii nespălați
ale căror coaste erau ieșite prin piele; cu funduri
uscate,
se împleticeau în pași chinuiți,
purtîndu-și burțile cu atît mai umflate cu cît erau mai goale. Majoritatea
mamelor de acolo încetaseră de mult
să le pese, dar nu și mama aceasta; ținea strîns
între dinți un zîmbet fantomatic
și păstra în ochi fantoma mîndriei unei mame
în timp ce pieptăna din părul ruginiu
care-a mai rămas pe craniul fiului și apoi –
cîntînd în ochii ei – începea cu grijă
să-l despartă în șuvițe... Într-o altă viață, acesta
trebuie să fi fost un simplu gest zilnic,
lipsit de importanță, făcut înainte de
micul dejun și de plecarea la școală; acum, mama îl
simțea
ca și cum ar fi pus flori
pe un micuț mormînt.
Refugee Mother and Child
No Madonna and Child could touch
that picture of a mother's tenderness
for a son she soon would have to forget.
The air was heavy with odours
of diarrhoea of unwashed children
with washed-out ribs and dried-up
bottoms struggling in laboured
steps behind blown empty bellies. Most
mothers there had long ceased
to care but not this one; she held
a ghost smile between her teeth
and in her eyes the ghost of a mother's
pride as she combed the rust-coloured
hair left on his skull and then
singing in her eyes-began carefully
to part it ... In another life this
must have been a little daily
act of no consequence before his
breakfast and school; now she
did it like putting flowers
on a tiny grave.
A Mother in a Refugee Camp
No Madonna and Child could touch
Her tenderness for a son
She soon would have to forget….
The air was heavy with odors of diarrhea,
Of unwashed children with washed-out ribs
And dried-up bottoms waddling in labored steps
Behind blown-empty bellies. Other mothers there
Had long ceased to care, but not this one:
She held a ghost-smile between her teeth,
And in her eyes the memory
Of a mother's pride…. She had bathed him
And rubbed him down with bare palms.
She took from their bundle of possessions
A broken comb and combed
The rust-colored hair left on his skull
And then—humming in her eyes—began carefully to part it.
In their former life this was perhaps
A little daily act of no consequence
Before his breakfast and school; now she did it
Like putting flowers on a tiny grave.
