De vreme ce nu pare să prindă
lungimea de undă a enunţurilor epigramatice, doamna Emilia Corbu va trebui să
se obişnuiască să citească texte mai lungi pentru că mai explicite. În
aşteptare, voi încerca să avansez câteva propoziţii simple, sperând să mă fac înţeles:
1. Studiile de drept m-au deprins
să nu citesc nimic pe diagonală. Cititul pe diagonală costă scump şi povârneşte
intelectual.
2. Obişnuinţa de a nu citi pe
diagonală m-a ajutat şi pe parcursul studiilor de franceză, şi pe parcursul
celor 4 ani de cursuri, examene şi seminarii de istorie sub îndrumarea unor
somităţi în domeniu, a unor profesori de a căror apreciere m-am bucurat şi mă
bucur.
3. Ce sunt? Îmi place să cred că
m-am format şi mă antrenez ca istoric intelectual, ca om pregătit să citească
şi să înţeleagă în contextul lor textele modernităţii. Am participat la
conferinţe de specialitate, am publicat şi am în curs de apariţie, în ţară şi
în străinătate, studii de istorie intelectuală şi am colaborat şi colaborez cu
oameni interesaţi de istoria culturală şi intelectuală.
4. Textele despre Mişcarea
Legionară pe care le-am scris nu sunt studii istorice, ci texte de opinie, deşi
de opinie informată istoric şi care nu poate fi combătută prin aiureli ameninţătoare
sau glumiţe fanate. Scriu sau nu în funcţie de miza cauzei şi de timpul pe care
mi-l îngăduie priorităţile profesionale şi de familie. Recunosc însa că
stropşelile unora mă determină nu să îngrop "barda" – pe care,
nefiind legionar, nu o am în dotare –, ci să îmi ascut pana. Şi apoi să înţep
diverse baloane şi bule cu pretenţii de infailibilitate.
5. Credeam că şi eu şi dna Corbu
ne-am situat, şi în cadrul acestor dezbateri, în orizont teologic, deşi nu avem
atestare academică în acest sens. Dar, nu ştiu de ce, mi se pare că
milenarismul pro-cuib şi eshatologia anti-cip se îmbina cumva organic la dna
Corbu şi că ambele trădează o slabă legătură cu realitatea, deci şi cu istoria.
6. Am observat că, mai nou,
semnul suprem de smerenie e să dai fiecăruia "dreptatea" lui. Că asta
te cocoaţă pe tine arbitru nu mai contează. Poate că, în România, toate merg
atât de prost pentru că am "privatizat" – adică am scos la vânzare şi
transformat în acţiuni – mai întâi dreptatea. Oricum, pentru a-i da intimidant
de maturei şi de duhovniceşti doamne Corbu "dreptatea" ei, voi
încheia cu o strofă dintr-o poezie copilărească, adolescentină şi complet
imatură, pe care o citesc uneori, seara, copiilor mei:
"Cip la cuib a revenit,
Dar în zori, când s-a trezit,
Vrând să plece-n drumeţie,
S-a trezit în... colivie!" [1]
Mircea Platon
NOTĂ:
[1] G. Zarafu (versuri), N. Nobilescu
(ilustratii), Cip o păsărică fără frică,
Bucureşti, Ed. Ion Creangă, 1978.
