Că mult bineplăcută mai marilor noștri este
nejudecarea aproapelui, dar mai ales a departelui întru cele înalte ale
treburilor arhierești! Căci nu este patimă mai urîcioasă, cum pe direptate glăsuiește
un frate (http://ziarullumina.ro/putem-sa-nu-ne-judecam-semenii--120638.html),
mai stricăcioasă de suflete și de cote la bursa de valori ca aceasta.
Adevărat vă spun fraților, că cei care s-au
îndulcit de această patimă și-au luat plata lor și nu-i mai bagă nimeni în
seamă. Ci întru aceasta și pînă și giudecata lui Dumnedzău îndelung adastă,
întru care a și binevoit. Căci ce te socotești tu, omule simplu, că ești alta
decît pămînt netrebnic întru care te vei și întoarce? Cum îndrăznești deci a te
îngriji de paiele altora, cînd de bîrnele tale nu-ți pasă? Sîrguiește-te deci
întru toatî osîrdia a-ți neguțători bîrnele tale, și vei primi ca răsplata și paiele cele mult hulite.
Ci Dumnedzău nemincinos iaște, și nu care să crezi că ți-a slovelisit anume din
pricina paielor, ci El nu alta ți-a iscodit decît a te îngriji numai și numai de
bîrnele tale.
Vezi deci să nu pați precum nenorocitul acela den
bătrîni, pre numele lui Toma ot Aquino, care se plîngea că la urmă nimic nu a
aflat, nicidecum paie, ci decît pleavă.
