Era o chestiune de timp pentru ca, din rusofob (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.ro/search?q=rusofob),
Eminescu să devină antipesedist cu acte în regulă. Într-adevăr, după domnul
Andrei Pleșu (https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/justitie/andrei-plesu-m-am-saturat-de-derbedei-de-toape-si-de-prosti-tantosi-894546),
a venit rîndul dlui Gabriel Liiceanu să-l invoce pe Eminescu împotriva unei
propuse Legi a defăimării (https://republica.ro/gabriel-liiceanu-despre-legea-defaimarii-zin-1880-eminescu-isi-defaima-tara-in-conceptia-lui-dragnea-asa).
Comparația dintre Eminescu și Macovei nu doar îl onorează pe poet: îl
reabilitează în ochii dreptei cosmopolite. Dacă admitem că Macovei a defăimat
țara pentru că a criticat corupția pesedistă, atunci trebuie să admitem și că Eminescu
a defăimat țara atunci cînd a criticat corupția din vremea sa. În această
logică, suntem somați să înțelegem că de la Eminescu la Macovei există un șir
ilustru de personalități care „semnalând
răul, încercau să stimuleze responsabilitatea ţărilor avansate în efortul de a
apăra drepturile omului, libertatea de exprimare, democraţia adevărată.” (https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/justitie/andrei-plesu-m-am-saturat-de-derbedei-de-toape-si-de-prosti-tantosi-894546)
În
continuitate cu practicile comuniste, pesedeul lui Dragnea vrea să-i trateze ca
pe niște trădători de țară pe toți acești adevărați patrioți:
„Din păcate,
ideea domnului Dragnea nu are, pentru mine, nimic nou. Aşa îi ameninţa şi fosta
Securitate pe cei care, la Europa Liberă sau la unele întâlniri cu străini, îşi
permiteau să spună că în România e sărăcie, cenzură, minciună, poliţie politică
etc.” (https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/justitie/andrei-plesu-m-am-saturat-de-derbedei-de-toape-si-de-prosti-tantosi-894546)
Există totuși o diferență majoră, pe care sofiștii
de dreapta se prefac că o ignoră: Eminescu nu i-a criticat pe corupți în numele
UE și nici pentru că urmărea o carieră la Bruxelles, la Washington sau în țară („în cei 11 ani scurși, MM s-a
recalificat într-un sport pe care Dragnea l-ar numi, fără să greșească,
defăimare națională în folosul dreptei, cu obținerea de foloase necuvenite de
tip nepatrimonial, pentru ea personal” (http://www.catavencii.ro/editorial/muscatura-macovei/)
Cît despre „Raportul MCV e, în
teorie, un document de presiune al Comisiei Europene pe ritmul lent de
integrare al României. În realitate, el e un instrument deturnat de
la sensul lui pur european și folosit, într-o măsură semnificativă, în scopuri
politice.” (http://www.catavencii.ro/reteaua-negustorilor-de-falsuri-colectia-monicai-macovei/)
(sublinierea mea, G. F.)
În ce mod a fost deturnat? Iată:
„De zece ani, rapoartele MCV măsoară starea
critică din Justiția română cu stetoscopul regimului Băsescu și ampermetrele
grupării Macovei. „Rețeaua Băsescu-Macovei” adună în componența ei cadre ale
fostei procuraturi, acoperiți ai noii Securități, oportuniști ai societății
civile, bursieri ai statului modernizat și fecioare judiciare forjate în
oțelăriile SRI-DNA.
Rețeaua e răspîndită ca un miceliu în corpul
societății. Cînd e injectat mesajul „dreptei”, societatea are amețeli, e
confuză și devine agresivă.
Impresia de trib nedomesticit pe
care o facem lumii civilizate
își are punctul de plecare, în bună măsură, în
adaosul de fals livrat de această rețea țării și Universului.
Vă amintiți cele două milioane de voturi fraudate
la referendumul din 2012? Ele n-au existat în realitate – au spus-o instanțele
în sentințe și parchetele în bilanțuri. Dar ele au existat în gura Monicăi
Macovei și au rămas în documentele Parlamentului European. Vă amintiți lovitura
de stat din 2012? Ea n-a existat în realitate – a spus-o Curtea
Constituțională, care a declarat întreaga desfășurare a evenimentelor, inclusiv
referendumul, constituțională. Dar lovitura de stat a existat în gura Monicăi
Macovei și a întregii sale rețele, în presa europeană, iar acum există în
documentele Comisiei Europene și ale Departamentului de Stat.
Asta nu face cîtuși de puțin din PSD un partid
care să piardă supremația în materie de jaf și nici din partidele care-l
concurează – PDL, PNL, PMP, UDMR – niște organizații hotărîte să înapoieze ceea
ce au furat. Nu. Hoția politicienilor români e singurul lor proiect de țară,
întins pe toți cei 27 de ani. Dar zgomotul introdus în percepția generală a
corupției strică echilibrul culpelor politice. Rețeaua Macovei înclină balanța
în favoarea dreptei, aruncînd în talger falsuri.
Toți oficialii străini care s-au exprimat negativ
la adresa României în ultimii zece ani au luat informație distorsionată din
sursele rețelei. Ambasadele primesc informații de la ONG-urile rețelei,
clanțele ambasadelor sînt linse de jurnaliștii rețelei. Cea mai mare parte a
politicienilor, procurorilor, judecătorilor sau activiștilor civici care toarnă
la ambasade reprezintă rețeaua. Instituțiile europene sau americane care
monitorizează România și fac rapoarte în favoarea unei anumite configurații a
Justiției și a luptei anticorupție își culeg datele prin rețea.” (http://www.catavencii.ro/reteaua-negustorilor-de-falsuri-colectia-monicai-macovei/)
Consider că prin aceste intervenții domnii Pleșu
și Liiceanu sprijină mai degrabă această „rețea de
falsuri al rețelei” care nu slujește nici măcar acelui model de integritate care ni se tot spune că ar fi UE. În loc să ne vorbească despre adevăratul patriotism, așa
cum a promis, elita nu face decît să consolideze un alt fals patriotism: este
patriotismul în numele Occidentului mai patriotic decît comunismul naționalist?
Nu știu cît de real este episodul evocat de domnul
Liiceanu în acest context, cînd se
plînge că cineva din conducerea editurii Hachette i-a declarat: „«Nu cred că mai avem ce discuta, veniți dintr-o țară
de barbari» . Deci despre asta e vorba.” (https://republica.ro/gabriel-liiceanu-despre-legea-defaimarii-zin-1880-eminescu-isi-defaima-tara-in-conceptia-lui-dragnea-asa compară cu imaginea „tribului nedomesticit” de mai sus)
Știu însă că
patriotismul lui Eminescu nu urmărea „să stimuleze responsabilitatea țărilor
avansate în efortul de a apăra drepturile omului, libertatea de exprimare,
democrația adevărată.” Patriotismul lui Eminescu urmărea deșteptarea românilor
din somnul în care-i adîncise tot felul de tirani. Eminescu nu condamna
corupția în numele UE, ci în numele României; nu condamna limba de lemn
franțuzită în numele limbii curate, ci în numele vechii limbi românești; nu condamna
derbedeii, țoapele și proștii țanțoși în numele Daseinului, ci în numele
românului; nu condamna prezentul în numele viitorului strălucitor reflectat de țările „avansate”, ci în numele istoriei neamului.
Deci, cum ar veni, poate că despre asta e
vorba de fapt: în loc să ne deștepte filozofii-regi, suntem adormiți de niște sofiști-tirani.
