„Tuturor toate m-am făcut, ca, în orice chip, să
mântuiesc pe unii”, spune Apostolul (1 Corinteni 9:22), îndemnîndu-ne și pe noi
să facem la fel.
Numai că și dracu se face tuturor toate: cu cei
slabi, se face slab, cu cei mari se face mare, cu cei mici se face mic. Deștept
cu cei deștepți, prost cu cei proști, bun cu bunii, al dracu cu ăia ai dracu
pentru ca, în orice chip, să-i ducă pe toți la dracu-n praznic.
Pentru copii, dracul știe să fie copil: în desene
animate, în muzică, în joacă, la școală, afară sau acasă.
Iar copiii se joacă nu doar în draci, ci și de-a
dracul atunci cînd pentru părinți a fi sau a nu fi (credincios sau ateu, român
sau orice altceva, bărbat, femeie sau transgender), e tot un drac.
Sau poate că nu e dracul atît de negru. Poate că
nimeni nu are nici pe dracul.
Doar dracul îi are pe toți.
