Normal ar fi ca formularea „Sărbători de iarnă” întrebuințată
de unii redactori ai posturilor publice de radio (Radio România Cultural și
Radio România Muzical) să se regăsească anul viitor în apropierea Sfintelor
Paști în expresia „Sărbători de primăvară”.
Să nu ne grăbim să vedem în acest tip de
comportament o formă de secularizare, de corectitudine politică sau chiar de
materialism ateist. Dimpotrivă, aș spune că putem vedea aici, după decenii de
relativism religios, o formă de respect veritabil față de sacru. Cînd nimic nu
mai e sfînt, totul e sacru. Cînd nu mai există Adevăr, oricine și orice poate
pretinde că este adevărat.
Este o formă de demență spirituală de masă, de
îndrăcire efectivă tolerată și încurajată de BOR.
Dacă dependența BOR de intelectualii de dreapta (https://alexandruracu.wordpress.com/2018/12/08/crucea-de-pe-mall-si-cruciada-penibililor/#comment-4296)
este justificată prin incultura crasă și prostia patentă a majorității
ierarhilor și clericilor, este inexplicabilă totuși lipsa de reacție a clerului
ortodox față de mesajul agresiv relativist și pluralist al patriarhului elitei
de dreapta, domnul Andrei Pleșu.
Dl Pleșu și-a aruncat plasa gnostică în apele pe
care BOR le sfințește la fiecare Bobotează. Faptul că apa e sfințită nu-i
salvează pe pești; sfințirea apelor le cere și peștilor, și pescarilor să se
sfințească la rîndul lor. În plasa gnostică, însă, totul e deja sacru.
De aceea „Sărbătorile de iarnă” au înlocuit
Crăciunul, Sărbătoarea Nașterii Domnului: nu pentru că am devenit seculari, ci
pentru că am devenit mai religioși decît am fost vreodată. Am descoperit în
sfîrșit „Magia Sărbătorilor”.
Cu prețul adevărului.
După cum observa David Mills (fost redactor-șef la
First Things și Touchstone Magazine, adică un fel de Sever Voinescu creștin,
presupunînd prin absurd că ar putea exista așa ceva),
„Credem despre creștinism că este ceva
incredibil de puternic și că el oferă un minunat set de idei și imagini. Dar creștinismul este bun doar pentru că este adevărat, iar ideile și imaginile sînt
minunate doar pentru că sînt adevărate. Nu i-am înțeles niciodată pe
oamenii care își găsesc alinarea și curajul în Sărbătoarea Crăciunului în timp
ce refuză toate evenimentele care s-au întîmplat și care au făcut povestea
Crăciunului cu putință.”
