Într-un articol recent, Alexandru Racu subliniază salutar
contradicțiile și ipocrizia care alimentează indignarea publică față de
posibilitatea venirii unui număr mare de refugiați musulmani în România („Crucea
de pe mall și cruciada penibililor”, https://alexandruracu.wordpress.com/2018/12/08/crucea-de-pe-mall-si-cruciada-penibililor/).
Cred că ar merita făcute în acest context unele
precizări. Astfel, majoritatea ortodoxă ar fi surprinsă de observația lui
Alexandru, și anume că o comunitate creștină ar trebui să se bucure de ocazia
de a transmite învățătura creștină unor necreștini. Dar de ce s-ar converti cineva
la ceva? Nu are toată lumea Dumnezeul ei? Nu se roagă necreștinii tot lui
Dumnezeu, doar că îi spun altfel? Musulmanii îi spun lui Dumnezeu „Allah” din
simplul motiv că așa se spune în limba lor. Dacă ar vorbi românește, i-ar spune
Dumnezeu.
Versiunea mai sofisticată a acestei teologii populare
ne-o explică domnul Andrei Pleșu. De fapt, domnul Pleșu nici măcar nu trebuie
să se obosească să o mai facă: de asta se ocupă teologii ortodocși pe care i-a
format în acești treizeci de ani.
În al doilea rînd, mă tem că au mai rămas foarte
puțini oameni în ortodoxia românească sau în „dreapta conservatoare” atît de
nebuni încît să-l „amestece pe Hristos în pateticele lor mizerii mic-burgheze”.
Mizeriile lor sînt patetice (citește „pathetic”, adică jalnice, penibile, în
acord cu penibilul cruciadei și, aș îndrăzni să adaug, în acord cu starea
actuală a ortodoxiei românești) tocmai pentru că sînt lipsite de orizont. Orizontul
nu apare decît odată cu persoana.
Elita pretins-conservatoare-pretins-de-dreapta nu
amestecă decît valori. De fapt, le mestecă și le scuipă în spațiul public și în
media creștină cu aerul că oferă Sfintele Taine. Dar valorile, fie ele și
creștine (deși sînt mai degrabă EUropene și Nord-Atlantice) nu pot descoperi
orizontul. Fără Hristos, valorile creștine nu valorează nici măcar cît ciorba de
linte a lui Esau.
Dar este important să ai valori creștine fără
Hristos. Din mai multe motive: fără Hristos, toți putem avea valori. Toți putem
fi valori.
Mai ales, pentru că valorile se vînd mai ușor
decît un om. În plus, le poți reinventa mereu și vinde la
nesfîrșit. Și oricît le-ai vinde, ele rămîn vîndute. Pe om, însă, nu-l poți vinde decît o dată. Și cu toate că l-ai vîndut o singură dată, amenință să se întoarcă. Precum Iosif. Precum Hristos.
