În urmă cu un an, mai precis în 18 septembrie 2020, România avea 1527 de cazuri noi de îmbolnăviri, în timp ce media pe 7 zile era de 1306 cazuri. Ieri, 18 septembrie 2021, au fost confirmate 5388 de cazuri noi și o medie pe ultimele 7 zile de 3763. Așadar, ieri s-au înregistrat un număr triplu de cazuri față de aceeași zi din 2020 în condițiile în care populația a fost vaccinată anticovid în proporție de aproape 30% (https://vaccinare-covid.gov.ro/actualizare-zilnica-18-09-evidenta-persoanelor-vaccinate-impotriva-covid-19/). Orice s-ar spune în favoarea actualelor tipuri de vaccin anticovid, mi se pare că susținătorii vaccinării cu actualele produse anticovid ar trebui să admită cel puțin că, în fața acestei simple comparații, rezervele față de caracterul sigur, eficient și obligatoriu al vaccinului anticovid sunt justificate empiric. Aceste rezerve au fost confirmate deja cu cîteva luni în urmă de situația din Israel, iar acum și în Statele Unite, unde de săptămîna viitoare se va trece la aplicarea celei de-a treia doze de vaccin. Un articol de luna trecută din Washington Post (https://www.washingtonpost.com/health/2021/08/18/covid-vaccine-effectiveness/) precizează că această măsură a fost determinată nu atît de numărul nevaccinaților, ci mai ales de eficiența mult mai scăzută a vaccinurilor anticovid decît cea anticipată sau promisă, de 90%; unul dintre medicii invitați la o ședință organizată la Casa Albă asupra măsurilor anticovid, Vivek H. Murthy, sublinia că în condițiile slăbirii protecției oferită de vaccin, ne putem aștepta la un număr tot mai mare al spitalizărilor și chiar deceselor de covid în rîndul vaccinaților.
Această nouă atitudine a experților față de vaccin ar trebui să reducă considerabil disprețul sau ostilitatea față de nevaccinați, indiferent de motivul pentru care aceștia îl refuză. A continua să crezi în caracterul sigur, eficient și obligatoriu al vaccinului anticovid în ciuda evidenței înseamnă a te lăsa pradă unui fanatism comparabil cu cel căruia i-au căzut victimă cei care pretind că prin vaccin devii controlat de reptilieni sau de antihrist. În acest caz, ar trebui să ne raportăm la campania de vaccinare și la susținerea civilă care i se acordă ca la vaccinism, ca la o ideologie specifică unui totalitarism sanitar.
Dar poate că tocmai cu asta ne confruntăm în momentul de față, și anume, cu două credințe deformate în două forme opuse de falsă providență: în timp ce credința în rolul salvator al vaccinului este confirmată prin cazurile grave sau mortale înregistrate printre nevaccinați, credința în rolul criminal al vaccinului este confirmată prin cazurile de îmbolnăviri și chiar decese provocate fie de efectele adverse ale vaccinului anticovid, fie de îmbolnăvirile de covid-19 printre vaccinați. În plus, avînd în vedere că efectele adverse pe termen lung ale acestui tip de vaccin nu pot fi anticipate (https://www.imuno-medica.ro/cercetare-articole/Pot-vaccinurile-pe-baza-de-ARN-mesager-sa-provoace-modificari-genetice-19), cei care cred în natura diabolică sau doar imperfectă a vaccinului se pot aștepta la unele bonusuri în viitor, prin care vaccinații vor fi loviți de sterilitate, paralizie și alte plăgi meritate de toți cei care și-au oferit trupul unei științei ostilă lui Dumnezeu și creației.
Aceasta este o providență care deși nu salvează neapărat, îi pedepsește mai devreme sau mai tîrziu pe toți cei care nu au ascultat de autoritatea bulei proprii, vaccinistă sau antivaccinistă. Dar dacă este inevitabil ca oricine se află în afara Bisericii să se afle într-o anumită măsură și în afara realității și, deci, într-o anumită formă de bulă, cum se explică faptul că tocmai în Biserică s-au închegat cele mai consolidate tipuri de bule, adică de false credințe?
.png)
Bula este matricea morții pe care o aducem cu noi în Biserică; din nefericire, departe de a-i ajuta pe credincioși să-și recunoască starea pentru a ieși din bulă, aceasta este binecuvîntată și încurajată de unii clerici și ierarhi ca formă de credință autentică.
Așa s-a ajuns ca ostilității vacciniștilor față de nevacciniști să i se răspundă corespunzător: ideologia vaccinismului, care ignoră realitatea rezultatelor critice înregistrate de campania de vaccinare, este confruntată de ideologia (sau teologia) antivaccinismului, care ignoră realitatea determinată tocmai de acele principii creștine pe care pretinde că se întemeiază (pentru descrierea vaccinismului ca religie în presa românească vezi la https://www.activenews.ro/opinii/Vaccinismul-o-noua-religie-164840; vaccinismul ca ideologie este surprins într-un studiu excelent al dnei Ioana Hîncu la https://acidmedia.ro/covidism-si-vaccinism-propaganda-minciunii-1/ partea a doua la https://acidmedia.ro/oficiali-esentiali-versus-poporul-neesential-2/ unde sunt puse toate întrebările obligatorii pentru trezirea nevoii de adevăr; în presa de limbă engleză nu am găsit decît un articol din 2015 unde vaccinismul este asimilat unei ideologii: https://www.ageofautism.com/2015/07/vaccinismthe-dangers-of-political-ideology.html).
Antivaccinismul de orientare creștină face erori similare celor făcute de vaccinismul secular: fie separă sufletul de trup, fie reduce persoana umană la suflet, în mod corespunzător reducției seculare la trup. Și unora, și altora le lipsesc lucrurile esențiale despre antropologia ortodoxă, fapt care-i face de pildă pe majoritatea ortodocșilor să deducă din sfințenia Sfintelor Taine puritatea microbiologică, partea materială fiind complet dizolvată în sens monofizit în darurile euharistice (vezi în acest sens https://publicorthodoxy.org/2020/05/13/faith-reason-and-the-eucharist/), în timp ce secularii ajung la sfințenia seculară plecînd de la condiția purității microbiologice: cleanliness is next to Godliness.
Dar faptul că în România creștinii au ajuns o minoritate este un lucru infinit mai grav decît faptul că cinci milioane s-au vaccinat deja. Cu toate acestea, nu indiferența și apostazia generală produc îngrijorare; nu ne deranjează că cei care rămîn străini de Dumnezeu riscă să-și rateze destinul lor veșnic, ci faptul că unii dintre acești oameni se vaccinează.
Unii dintre noi se tem de vaccin și îi urăsc deopotrivă pe cei care se vaccinează și pe autoritățile care pregătesc vaccinarea obligatorie; alții se tem de covid și îi urăsc pe cei care nu se vaccinează. Dar cine dintre noi se mai teme de necredința proprie, de egoismul propriu, de oportunism, de lașitate, de toți uriașii care ne ucid sufletul despre care vorbea Sf. Marcu Ascetul, dar pe care noi îi hrănim în lumea care ne convine (și care nu este o lume adevărată doar pentru că este organizată în Biserică)? Cine dintre noi îndrăznește să iasă din bula proprie și să încerce să intre în bula teologică sau ideologică a aproapelui? Cine dintre noi se mai lasă cuprins de Înviere?
