Fără să vrea, Mihăilă a recunoscut un lucru important, și anume, că nu există alți jucători mai slabi decît cei care reprezintă acum naționala de fotbal:
„Aveți încredere în noi, pentru că alții nu aveți! Dacă aveți alții, de ce nu chemați alții?” (https://playtech.ro/stiri/valentin-mihaila-foc-si-para-dupa-meciul-cu-elvetia-eroul-romaniei-a-facut-un-apel-catre-cetateni-ce-a-declarat-dupa-cele-doua-goluri-marcate-724409)
Dar sinceritatea nu impune neapărat respect și nici nu inspiră obligatoriu încredere. Nu poți să-mi spui că ești nesigur și instabil iar apoi să te aștepți să am încredere în tine decît dacă ai logica unui dependent de păcănele. Cînd cineva te previne că nu se pricepe în meseria lui, dar va încerca totuși să facă ceva, „cît de cît”, ai toate motivele să fii neîncrezător și este recomandabil să-i refuzi serviciile din capul locului. Iar dacă nu există altul mai bun în locul celui care te previne de la început că nu va reuși decît din noroc, atunci mai bine renunți la lucrurile care ar putea avea nevoie de intervenția unui om priceput.
A te considera demn de lucruri mari, precum încrederea, fără a le merita desemna pentru Aristotel vanitate (Etica Nicomahică, IV.3, 1123b). A acționa cu prețul umilirii personale și a valorilor pe care le reprezinți, așa cum se-ntîmplă în cazul naționalei de fotbal, nu merită însă nici respect, nici încredere. Cu atît mai puțin cînd pretinzi încrederea și respectul prin șantaj: trebuie să avem încredere în cei care reprezintă România chiar dacă o fac împotriva României, precum fotbaliștii, politicienii și oamenii de cultură români?
A avea încredere într-un vanitos înseamnă a avea încredere în cineva care nu se cunoaște pe sine, ne previne Aristotel: „[…] nu se cunosc pe sine, și asta în mod vizibil (ei întreprind lucruri cu perspective glorioase ca și când ar fi demni de ele, pentru ca apoi doar incapacitatea lor să iasă la iveală). Și se împăunează cu veșmintele și cu aspectul lor exterior, ca şi cu alte asemenea lucruri, le place să-și etaleze bunăstarea și vorbesc despre toate acestea ca și cum datorită lor și-ar fi câștigat dreptul la stimă.” (Etica Nicomahică, IV.3, 1125a, trad. Stella Petecel, IRI, 1998).
