Efectele pogorîrii Duhului Sfînt peste apostoli în ziua Cincizecimii i-au făcut pe unii dintre cei prezenți să considere că apostolii spun lucruri trăsnite (Fapte 2, 13-15). Dar în noua ortodoxie românească, pogorîrea Duhului Sfînt înseamnă că fiecare a primit darul de a vorbi despre „faptele minunate ale lui Dumnezeu” (Fapte 2, 11), lucruri familiare oricărui ortodox care crede în Dumnezeul din inima/sufletul propriu. Adevărurile apostolice au rămas în schimb niște trăsnăi pe care nu le pot susține nici măcar copiii de la emisiunea lui Ianțu, ci doar creștinii fundamentaliști. Precum observația că idolatria ne duce în iad, inclusiv idolatrizarea animalelor de companie (https://jurnalul.ro/stiri/social/preotul-matei-vulcanescu-ameninta-iubitori-animale-cine-nu-leapada-pisica-merge-iad-933152.html).
Scandalos în intervenția părintelui Matei Vulcănescu nu este atît încercarea de trezire la realitate a stăpînilor de animale care au luat-o razna, ci în special ideea că în iad ar mai putea merge altcineva în afară de Hitler, Putin și de conductorul de metrou care a închis ieri ușile chiar în fața noastră (sigur ăla nu iubește animalele!) În nici un caz nu ar putea merge în iad oameni atît de buni precum cei care își iubesc animalul de companie ca pe copilul lor, dacă nu chiar mai mult. De altfel, ei nici nu se consideră stăpîni de animale, ci-și spun „mami” și „tati”. Pentru că nici animalul de companie nu este animal. Este „copilul”.
De fapt, situația este chiar mai gravă, după cum a dovedit-o reacția drept-măritorilor creștini: unde este pisica, acolo este raiul. Pisica nu vine cu noi în rai, ci noi mergem cu ea în raiul ei.
Desigur, credința ortodoxă în raiul pisicilor nu este una exclusivă. Ortodoxul de astăzi este generos, nu ca ortodoxul medieval. Este loc în rai și pentru cîini, dacă nu cumva și ei au un rai al lor. Plinătatea eshatologică a Duhului Sfînt este tot mai lărgită prin noua natură incluzivă a BOR, astfel încît raiul este orice loc care ne convine. De pildă, pentru ortodocșii mai educați, mireni sau clerici, unde e Pleșu, acolo e raiul. Pentru că dacă-i place elitei intelectuale, le place și lor, de unde și formula „părutu-s-a Elitei și nouă”, principiul actual al lucrării teandrice din BOR.
Raiul și iadul, viața și moartea, judecata, sunt lucruri importante, care privesc pe orice om. Este normal ca fiecare să aibă dreptul la o părere. Fiecare trebuie să decidă în ce rai sau în ce iad vrea sau nu vrea să meargă. De aceea ortodoxia de astăzi este singura credință adevărată, pentru că nu-ți spune ce să crezi. Important este, ca să mă exprim pe înțelesul general, ce place la lume. Ce se vinde.
E loc pentru toată lumea și pentru toți idolii în actuala BOR și, după cum fiecare ortodox român își poate redefini realitatea – cu darul duhului dilematic –, tot astfel fiecare își poate redefini și raiul prin inspirația aceluiași duh.
