Poate că ce iese
pe gură nu are legătură cu ce intră pe gură (Matei 15, 1-20), însă poate fi
determinat de ceea ce intră prin ochi și prin urechi. Chiar dacă ce iese pe
gură iese din inimă, inima nu se strică singură, ci de multe ori este stricată pentru
că a primit o parte dintre lucrurile stricate pe care le-a văzut și auzit. Dacă
inima refuză adevărul, dacă se împotrivește „gîndului lui Hristos” (1 Cor. 2,
16), este pentru că la inima omului „s-au suit” mai întîi nu înțelepciunea de
taină și adîncurile lui Dumnezeu (1 Cor. 2, 1-10), ci adîncurile satanei. Și au rămas acolo.
Inima se hrănește cu cele ale inimii, iar o inimă stricată poate hrăni alte inimi cu lucrurile ei vătămătoare și spurcate, stricîndu-le astfel. Biserica ar trebui să fie corespondentul spiritual al instituțiilor statului însărcinate cu siguranța alimentară și medicală a populației (Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, Autoritatea Națională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranța Alimentelor și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România), împărțind cu Ministerul Educației sarcina asigurării și dezvoltării unei imunități active față de amenințările puterilor întunericului.
În condițiile în care sănătatea și educația au ajuns să fie controlate de aceste puteri, BOR rămăsese singura șansă a omului de a-și păstra o minte sănătoasă. Întîlnirea vindecătoare cu Hristos duce la însănătoșirea minții: „au găsit pe omul din care ieșiseră demonii, îmbrăcat şi întreg la minte, șezînd jos, la picioarele lui Iisus și s-au înfricoșat.” (Luca 8, 35; părintele Patrick Henry Reardon are un comentariu edificator al acestui episod, punînd în contrast normalitatea omului vindecat de Hristos cu anormalitatea societății actuale, posedată prin umanismul terapiilor ideologice, vezi la https://www.ancientfaith.com/podcasts/allsaints/two_men_meeting_christ. Multă vreme am ezitat să-l recomand public pe părintele Reardon, unul dintre remarcabilii teologi ortodocși ai acestor timpuri, fiind conștient de potențialul nelimitat al spurcăciunilor ortodoxe de a compromite cu atît mai mult lucrurile cu cît sunt mai adevărate și mai sfinte. Dar dacă au reușit să-l redefinească pînă și pe Hristos, cred că este necesar și urgent să folosim și ultimele resurse de adevăr necompromise încă, fie doar și pentru ca ultimii oameni întregi la minte din BOR să mai poată rămîne normali măcar o vreme).
Ce iese pe gură
intră în inimi pentru că iese din inimă. Așa cum medicamentele și alimentele otrăvite
reușesc să îmbolnăvească cu atît mai multe persoane cu cît garanția oferită de
autoritățile publice le face mai accesibile, cu atît hrana spirituală otrăvită poate
îmbolnăvi mai grav și pe mai mulți oameni cu cît este garantată de autoritățile
bisericești. În condițiile în care membrii elitei antihristice sunt recomandați
de liderii ortodocși drept „pilduitori semănători”, și „daruri ale lui Dumnezeu
făcute Bisericii”, în condițiile în care principii antihristice precum dezvoltarea
personală și stima de sine sunt integrate în spiritualitatea ortodoxă, în
condițiile în care platformele ortodoxe de otrăvire în masă îi recomandă pe marii
inițiați în înțelepciunea perenă ca „văzători” (https://www.activenews.ro/opinii/Acad.-Ilie-Badescu-Charles-Regele-care-vede-182477)
este posibil că am devenit imuni la otravă (Marcu
16, 18) doar pentru că inima noastră a fost otrăvită deja: șerpii nu ne mai
mușcă din simplul motiv că am fost deja transformați în șerpi, iar ce iese din
ochii și gura noastră nu este decît otravă pură. Prin spurcăciunile care stăpînesc astăzi BOR, credincioșii sunt conduși la întîlnirea cu un Hristos redefinit, astfel încît întîlnirea vindecătoare cu Domnul devine o întîlnire otrăvitoare.
