Este cunoscută observația lui Lao Tse despre felul în care oamenii reacționează diferit la Tao, în funcție de inteligența lor:
„Omul superior, aflînd de Tao, îl practică cu sîrguință. Omul obișnuit îl consideră atît ca existent, cît și ca inexistent. Omul inferior, auzind de Tao, rîde cu voce tare. Fără rîsul lui, nu ar fi Tao.” (cap. 41, p. 78 https://library.oapen.org/bitstream/handle/20.500.12657/41829/9780472901388.pdf).
Auzind de creștinism, însă, oamenii superiori sunt cei care tind să rîdă (Fapte 17, 32), pînă în clipa în care rîsul lor reușește să transforme creștinismul într-un fel de Tao. Fără rîsul oamenilor superiori, creștinismul ar rămîne doar înviere din morți.
