Judecata de Apoi constă în dezvăluirea locului. Iadul este „locul” celor dislocați, este un anti-loc.
Numai persoana
are loc pentru că, așa cum observam și în alte rînduri, numai persoana este loc. Dislocatul nu are niciodată
loc de alții și în special de persoane, poate și pentru că acestea îi dezvăluie
propria lui dislocare. Dislocatul ocupă un loc nu atît pentru el, cît împotriva altora, iar suprema satisfacție i-o oferă de-abia locul pe care i l-a luat altuia.
Pierderea locului propriu îl determină pe dislocat să ocupe spațiul prin posedarea lui. Dislocatul este incapabil de locuire pentru că este lipsit de loc și este lipsit de loc pentru că a ratat persoana în primul rînd. Omul își trădează locul nu neapărat pentru a ajunge undeva, ci pentru a deveni cineva. Pierderea locului este astfel urmarea trădării persoanei. Dislocatul ajunge nicăieri pentru că a devenit un nimeni și este un nimeni cu atît mai găunos cu cît se crede mai cineva. Se întîmplă frecvent ca dislocatul să remarce dezgustat despre alți dislocați că „au ajuns pe nicăieri”.
Întrucît Împărăția lui Dumnezeu este un loc personal (o expresie pleonastică, dar necesară avînd în vedere incapacitatea omului dislocat de a percepe locul în relație cu persoana și de a percepe sensul teologic, propriu-zis al persoanei, în ciuda faptului că-l posedă abuziv și violent așa cum se întîmplă în ortodoxia coruptă practicată astăzi de generația de teologi formați de ortodoxia deviantă apărută în România după 1990), dislocatul o va rata chiar în încercarea lui de a o poseda, crezînd că în felul acesta o locuiește. De fapt, dislocatul vede în posedarea lumii forma superioară a locuirii în lume.
Cu toate că iadul este un fals loc aflat nicăieri și populat de nimeni, nu există în el nici măcar un suflet care să nu creadă și să nu spere că este cineva, o ființă deosebită care a ajuns în sfîrșit într-un loc adevărat unde i se recunosc meritele și valoarea. Îl cunoaștem foarte bine din propria noastră viață, îl vizităm eventual în fiecare duminică la slujbă și ne regăsim printre locuitorii lui din comunitatea de credincioși, cu toții ființe speciale care-și așteaptă împărăția care li se cuvine.
