Un text despre un Eminescu naționalist pentru că ortodox (și viceversa), apărut inițial pe site-ul Doxologia.ro (https://doxologia.ro/eminescu-un-aparator-al-ortodoxiei) aparent în 2013 (https://www.marianagurza.ro/blog/2013/08/26/irina-nastasiu-eminescu-un-aparator-al-ortodoxiei/), primește în actualul context politic (în care Eminescu este rusofob https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2018/01/marele-zid-romanesc.html , respectiv european https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2024/01/eminescu-poet-national-international.html) utilizări mai precise. Pe fondul campaniei pentru AUR dusă de cuiburile ortodoxe, un astfel de text pare să sugereze opțiunea politică pe care ar avea-o Eminescu astăzi dacă ar fi printre noi. Pentru că amenințarea cu chinurile veșnice pentru cei care nu votează AUR nu pare să fi avut vreun rezultat, acum românii sunt afurisiți cu Eminescu. Este evident că în ciuda eforturilor Chiliei aurite și ale celorlalte centre ortodoxe de înrolare ideologică, majoritatea ortodocșilor nu a fost convinsă că la secțiile de votare din ceruri urmau să fie votați la locale și europarlamentare candidații AUR. În privința asta, românii ortodocși sunt constanți: majoritatea lor nu a votat nici pentru familie la referendumul din 2018, în ciuda faptului că pretind că-l iubesc și cinstesc pe Hristos. În fața unei dezertări pe cît de gravă, pe atît de inexplicabilă, măcar cei care-l „iubesc și cinstesc pe Eminescu” au datoria să facă exact ceea ce ar fi făcut și Eminescu dacă era astăzi printre noi.
Este interesant că spre deosebire de efortul anterior de demitologizare a poetului Eminescu (poate și în vederea eliberării soclului pentru bustul lui Cărtărescu), acest exercițiu de mitologizare mistic naționalistă a lui Eminescu ca patriot luptător proto-sfînt al închisorilor este acceptat tacit ca un mijloc necesar efortului de conservare a unității euroatlantice inclusiv prin integrarea mișcărilor auronaționaliste.
