Să facem binele mai mare și adevărul mai mic!

Știți vorba aia: dă radioul/televizorul mai tare și închide-l! Cam așa e și cu adevărul: îl dăm la maxim imediat după ce l-am închis.

Toată lumea știe că alegerile din 26 mai au fost fraudate la greu (http://trenduri.blogspot.com/2019/06/din-nou-despre-alegeri.html), așa cum toată lumea știe că marii cîștigători sînt cel puțin la fel de corupți și de lipsiți de scrupule precum marii pierzători. Bineînțeles, ca în orice moment revoluționar, ca în orice punct de cotitură istorică, frauda și corupția celor buni reprezintă răul necesar pentru a birui în lupta împotriva fraudei și corupției celor răi. Știm asta. Ce mă surprinde însă este ușurința cu care a pesedeul a încasat rezultatul alegerilor de la europarlamentare. Ca și cum se aștepta. Și o rîmă se zvîrcolește mai mult cînd o ciupești nițel. Pesedeul pare în schimb împăcat cu situația unei decapitări. De parcă și-ar fi dorit-o.

Întrebarea este de ce ar contesta lumea o fraudă care pare să nu deranjeze pe nimeni, nici măcar pe pesediști? Pentru că reprezintă o nedreptate? Dar știm deja că orice nedreptate este dreaptă cînd este făcută în numele unui bine superior: „Oamenii nu au evoluat ca să cunoască adevărul, ci ca să trăiască în comunități. Urmările sunt multiple: una ar fi că e mai important să aparții decât să cunoști adevărul.” (https://www.catavencii.ro/de-ce-nu-rad-toti-la-glumele-cu-vasilica/)

Binele superior nu este niciodată binele comun: este doar binele nostru, este binele tribului meu. Binele superior este adevărul care îmi convine, este adevărul meu care a luat adevărul ostatic fără intenția de a-l elibera vreodată, ci doar pentru a-l folosi la negocieri.  

La 130 de ani de la moartea poetului Eminescu sărbătorim 30 de ani de tratament cu mercur

Bineînțeles că Eminescu trebuia potolit. O știa și el. Într-o țară mică, patriotismul este întotdeauna inoportun, stricînd socotelile celor care slujesc interesele țărilor mari. Dar Eminescu nu putea să dispară brusc, printr-un accident regretabil. Influența lui ar fi fost sporită de împrejurările unei morți tragice. Trebuia îmbolnăvit mai întîi, de o boală grea și rușinoasă, care necesita un tratament complicat și, neapărat, izolare. Îninte de a fi eliminat, Eminescu trebuia compromis.

În ciuda genialității și modei timpului, Eminescu se încăpățîna să reziste tuberculozei, așa că sifilisul a apărut ca o opțiune mai bună. Dar insuficientă. Eminescu trebuia să și înnebunească puțin, astfel încît un veac mai tîrziu tehnicienii demitologizării să poată institui o carantină totală asupra operei și vieții lui Eminescu. 

După treizeci de ani de tratament, cultura română a devenit dependentă de mercur. A înnebunit și urmează să moară singură în casa unui doctor în umanioare.

Mergi, mergi, mergi, spuse pasărea

Din doi ochi se face unul,

din unul, se fac iarăși doi.

Ferește-te să vezi ochi în ochi,

ferește-te să asculți ureche-n ureche,

ferește-te să dai mînă cu mînă,

ferește-te să zbori.

Mergi, mergi, mergi,

spuse pasărea: „Neamul oamenilor

nu poate duce decît puțină realitate.”

Cine sîntem noi?

Interesul pentru filmul A Quiet Place, difuzat de HBO 3, mi-a fost trezit de o recenzie atentă, care abordează implicațiile politice și filozofice ale filmului pe lîngă detaliile legate de tehnologia medicală  (https://www.activenews.ro/stiri-social/%E2%80%9EA-quiet-place-sau-cum-sa-salvezi-lumea-cu-un-implant-cohlear-156305). Înainte ca partea a doua a filmului (https://www.agerpres.ro/life/2019/05/28/sua-a-quiet-place-2-va-aparea-in-cinematografe-pe-20-martie-2020—315614) să împiedice o înțelegere serioasă a filmului, am putea încerca să vedem filmul și dintr-o perspectivă teologică. La urma urmei, apocalipsa nu este chestia nașpa cu care unii creștini îi amenință pe păcătoși și necredincioși, nu este intervalul istoric în care Biserica își ia revanșa, ci un moment al istoriei cînd adevărul nu mai poate fi spus, iar locul lui este luat de minciuna impusă de o fiară: „Și i s-a dat ei gură să grăiască semeții și hule.” (Apocalipsa 13:5). Apocalipsa este intervalul tăcerii prin suprimarea adevărului. Pentru că adevărul este adevărul pămîntului, al creației, doar pămîntul poate deveni un loc al tăcerii, al muțeniei auto-impusă.

Sigur, după cum notează domnul Stanciu, „dizabilitatea fetei se dovedește a fi salvatoare a familiei și, potențial, a întregii umanități: sistemul auditiv al extratereștrilor interferează cu implantul lui Regan și le afectează comportamentul într-atât de mult, încât își deschid armura și expun astfel zonele vulnerabile ale organismului la o armă de foc obișnuită.” (https://www.activenews.ro/stiri-social/%E2%80%9EA-quiet-place-sau-cum-sa-salvezi-lumea-cu-un-implant-cohlear-156305) În același timp, însă, dizabilitatea fetei este reprezentativă pentru o lume care refuză să audă, care refuză să comunice. Nu este Regan un simbol al unei lumi surde, care asurzește în mod voluntar în fața oricărui cuvînt adevărat? Nu este Regan cea care participă cu scepticism și în silă la rugăciunea de mulțumire de la masă? Tăcerea universală este precedată de o surzenie universală, de o indiferență totală față de durerile, neputințele și necazurile celuilalt. Tăcerea este expresia tacită a indolenței.

Este tentant să vedem filmul ca o poveste despre copilărie ca dizabilitate, despre copilul care trebuie să tacă, să nu vorbească neîntrebat și, în general, să nu vorbească, despre copilul care nu ascultă ce-i spunem, despre copilul care nu este ascultat. Filmul poate fi văzut astfel din perspectiva adolescentului revoltat, asumată de Regan împreună cu o mare parte a populației adulte de astăzi. Putem vedea în film și o alegorie despre riscul prin care copiii pot spune lucruri adevărate, în ciuda faptului că au fost instruiți să spună doar lucruri trăznite, punîndu-se pe ei și pe noi într-o poziție periculoasă. Sau ne-am putea gîndi la lumea noastră pre-apocaliptică, la faptul că oamenii vorbesc fără să mai comunice, fie pentru că le este prea teamă să comunice cu adevărat, fie pentru că au devenit incapabili să comunice cu adevărat, asemănîndu-se bieților ratoni care au fost atacați fără ezitare de fiarele nemiloase din film (scena demonstrînd indirect diferența dintre limbajul uman, care rămîne limbaj efectiv chiar și atunci cînd se exprimă prin semne, și semnalele limbajului animal, limitat la mesaje legate strict de instinctele vitale de reproducere și supraviețuire). După cum observa cineva, „Asta este ce se-ntîmplă într-o familie atunci cînd membrii ei încetează să mai comunice; filmul este despre cît de important este pentru supraviețuirea oricărei familii să fie capabilă să vorbească despre lucrurile dificile și despre cît de important este să le spui altora ce înseamnă ei pentru tine” (https://www.tracking-board.com/a-quiet-place-review-silence-is-golden-but-communication-is-key-in-this-expertly-crafted-scare-machine-starring-emily-blunt/)

Dar filmul trebuie văzut și dintr-o perspectivă mai largă; în definitiv, A Quiet Place nu abordează criza unei familii, ci sfîrșitul lumii. În contextul poliției gîndirii și al filtrelor corectitudinii politice, a vorbi liber înseamnă a-ți asuma conștient locul victimei. Cine este fiara care ne face să dispărem, care ne închide contul de facebook, care ne închide gura, care ne intimidează public, care ne interzice să vorbim despre păcatul homosexualității, despre minciuna adevărului tuturor religiilor, despre adevărul Dumnezeului făcut om? Filmul ne arată că fiarele nu se mulțumesc să controleze spațiul exterior, să cenzureze domeniul public. Răul nu se mulțumește cu tăcerea noastră publică, ci vrea să se asigure că sîntem la fel de tăcuți și acasă, în familie. Fiarele urmăresc familia Abbott pînă în casă, pînă la pătuțul noului născut. Răul nu se mulțumește cu tolerarea lui publică, ci urmărește susținerea noastră lăuntrică. Ne va urmări în biserică, ne va urmări în casă. Deja ne urmărește copiii în școli.

Nu mai există locuri sigure unde să te poți retrage. De altfel, să-ți salvezi familia, să o protejezi, nu înseamnă doar să o ții în siguranță: înseamnă să fii capabil să vorbești, să strigi, să-ți semnalezi prezența ca persoană umană. După cum subliniază un critic american, „unicul moment de manifestare sufletească autentică, recunoașterea unui fel de identitate apare atunci cînd, asediați de creaturi, Evelyn îl provoacă pe Lee într-un moment de mare pericol pentru copiii lor: «Cine sîntem noi? Cine sîntem noi dacă nu-i protejăm?»” https://www.newyorker.com/culture/richard-brody/the-silently-regressive-politics-of-a-quiet-place

Soluția tehnologică a filmului este salvatoare doar în plan secundar: ceea ce salvează în mod esențial copiii este iubirea sacrificială a părinților, dragostea tatălui comunicată prin ultimele gesturi de Lee lui Regan.

Cine sîntem noi dacă nu ne protejăm copiii? Cine sîntem noi dacă-i expunem ideologiei de gen, dacă le spunem că homosexualitatea este o opțiune validă, la fel ca heterosexualitatea, că toate religiile sînt adevărate și că oricum toată lumea merge cu Dumnezeu din simplul motiv că Dumnezeu, sau Papa cel puțin, merge cu toată lumea? Cine sîntem noi dacă le spunem că homosexualitatea este un păcat, că în istorie doar ortodoxia are deplinătatea adevărului, că familia este un dar de la Dumnezeu pe care nu-l putem batjocori nepedepsiți, că identitatea sexuală nu este un rol, ci un dat pe care nu-l putem ignora nepedepsiți, cine sîntem noi dacă, după ce le spunem toate acestea, le cerem să tacă pentru a nu avea probleme în viață? Nu sîntem altceva decît niște fiare apocaliptice.

În cartea Apocalipsei, Fiara se ridică din mare. Deocamdată o vedem ridicîndu-se din marea de tăcere în care ne înecăm sufletele.

Simona, jucătoarea lunii mai

Asociația de tenis feminin a făcut nominalizările pentru jucătoarea lunii mai. Simona Halep este una dintre sportivele nominalizate. Puteți vota pentru ea la adresa https://www.wtatennis.com/news/vote-may-2019-player-month

Simona nu este doar o mare jucătoare de tenis, nu doar o mare jucătoare româncă de tenis, ci și o creștină, fapt care deranjează tot mai multă lume atît în țară, cît și în afara țării. Chiar dacă Simona este ortodoxă, catolicii care ar vota pentru ea ar vota pentru mărturisire creștină. Dacă tot iubesc catolicii ecumenismul atît de mult, poate că venirea papei în România i-ar ajuta să o și demonstreze.

În tradiția catolică, luna mai este luna Maicii Domnului.

Dacă e să fie vreo sportivă care să merite să fie numită jucătoarea Maicii Domnului, atunci nu poate s-o cheme decît Simona.

Spiritism electoral

Mi se pare semnificativ că în timpul mandatului celui mai dezbinator dintre conducătorii României, un primar penelist opune armata română de astăzi armatei române de ieri:

„Dumneavoastră sunteți onorați că sunteți aici, în acest moment istoric pentru orașul nostru, iar orașul rămâne cu statuia demnității noastre, cu o statuie care ne amintește de o Românie europeană, de o Românie demnă, de o Românie a valorilor și sunt convins că armata celestă defilează astăzi, ostașii, generalul Moșoiu - îi vedeți acolo? - ei defilează. Ne putem supăra pe unii sau pe alții, pe un Guvern sau pe altul, dar pe țara noastră nu ne vom supăra niciodată. Ne putem supăra pe un om trecător, într-o funcție sau alta, dar pe Armata Română nu ne vom supăra niciodată. Ea defilează”

https://www.activenews.ro/stiri-locale/Fara-precedent-Armata-a-REFUZAT-sa-ia-parte-la-ceremonia-de-dezvelire-a-statuii-Regelui-Ferdinand-de-la-Oradea-156115

„Armata celestă”, eroii României sînt puși să defileze pentru UE, pentru anti-corupție, pentru valorile UE. Dacă ministrul Apărării Naționale ar fi fost numit de USR, ne-am fi putut aștepta ca militarii activi de astăzi să fie obligați să defileze inclusiv pentru referendumul din 26 mai. O anumită animozitate este de înțeles între tabere diferite, între conservatori și progresiști, între stînga și dreapta, etc. Dar de-abia în timpul mandatului lui Iohannis repulsia elitei față de trecutul și istoria României a fost cristalizată ca opoziție între cei vii și cei morți, de-abia acum au fost dezgropați morții buni, eurocentriști, pentru a lupta împotriva morților și viilor răi, care votează cu pesedeul. Poate că opoziția liberală ar fi încercat să invoce spiritele morților și fără ajutorul lui Gandalf:

„În istoria poporului român, ca răspuns la rugăciunile sale pentru a dobândi libertatea şi unitatea naţională, adesea Dumnezeu a lucrat chiar şi prin oameni străini de neamul nostru. De pildă, România Mare s-a realizat mai ales şi prin conducători ai României ca regele Ferdinand și regina Maria, care nu aveau deloc sânge românesc în venele lor. Când Dumnezeu voiește ca să se ridice și să ajute un popor, lucrează prin cine voiește El, când voiește și cum voiește, ca noi să învățăm că nu numai cei de un neam cu noi sau rude apropiate pot să ne ajute, ci, adesea, chiar și oameni străini de neamul nostru, dar care îl iubesc şi vor să îl ajute.” https://basilica.ro/samarineanul-milostiv-este-chipul-iubirii-lui-hristos-in-oameni/ (din predica Patriarhului Daniel din ziua alegerilor prezidențiale din 2014). Dar nu ar fi fost poate la fel de eficace.

Faptul că MApN nu a trimis militari la ceremonia de dezvelire a statuii Regelui Ferdinand din Oradea arată că actuala guvernare a înțeles miza dezbinatoare a acțiunii de înlocuire a statuii lui Mihai Viteazul cu cea a lui Ferdinand (la trei sute de metri de monumentul închinat deja Reginei Maria (http://www.bihon.ro/regina-maria-ai-a-regasit-locul-in-oradea/1183691).

Inițial mă gîndisem să boicotez referendumul pe justiție și să votez Peter Costea la europarlamentare. Evenimente recente, precum cel descris mai devreme, m-au făcut să mă răzgîndesc: voi vota NU la referendum și pentru PSD la europarlamentare. (Alexandru Racu argumentează convingător împotriva boicotării referendumului https://alexandruracu.wordpress.com/2019/05/22/referendum-2019/).

Poate că membrii USR nu sînt corupți moral, precum pesediștii, dar mi se pare că și-au demonstrat din plin corupția spirituală prin opoziția lor față de referendumul pentru căsătorie de anul trecut, prin susținerea avortului (https://evz.ro/sustinatoare-usr-avort.html). Sprijinul de care se bucură useriștii din partea unor intelectuali creștini precum Ana Blandiana („chiar şi fizic, membrii USR sunt deosebiți de ai celorlalte partide.” https://newsweek.ro/interviuri/ana-blandiana-daca-tinerii-nu-se-vor-duce-la-vot-oamenii-ca-mine-raman-niste-personaje-ridicole?fbclid=IwAR2mOpi_UYhf7LKWPnyXz34Htek29IYKov03i7uLZGSt47LakSsZXWDAYZs), este reprezentativ pentru confuzia teologiei ortodoxe române cu privire la raportul clasic dintre Atena și Ierusalim, BOR percepînd și recomandînd cultura în genere ca pe o formă de spiritualitate. Useriștii arată diferit, arată mai bine, pentru că sînt mai puri, sînt curați, nu fură, nu mint. Degajă spiritualitate, fapt cu atît mai vizibil cînd îi comparăm cu naturile primitive ale pesediștilor. PSD-ul nu vrea să ne schimbe și nu vrea să se schimbe. Opoziția vrea să ne spiritualizeze pe toți.

Dar tocmai PSD-ul este singura forță care poate împiedica spiritualizarea țării, transformarea ei de valul de progresism iluminist care ne va face pe toți să defilăm cu mîndrie prin dreptul monumentelor imperiale UEuropene: instituții, valori și drepturi care le vor substitui pe cel românești așa cum a fost înlocuită statuia lui Mihai Viteazul la Oradea.

Dans macabru

Marii corupți nu sînt cei care fură societatea, nu sînt cei care fac contracte ilegale cu statul; marii corupți nu sînt cei care „fac legi și reguli în beneficiul lor”, cum crede Vanya Grigorovna (https://ro.baricada.org/grigorova-europa-interviu/?fbclid=IwAR21W7plJBaM1AuKHSFxdGYmnAhv3z_VGLE5otWW312N0ujhpZbv9493IhQ) împreună cu #rezistenții din România. Marii corupți sînt cei care pot corupe sufletele în mod iremediabil.

Probabil că puțini dintre părinții români și-ar lăsa fiicele să danseze cu vreunul dintre cei cinci violatori condamnați recent în Marea Britanie (https://metro.co.uk/2019/05/20/farm-workers-jailed-filming-appalling-back-seat-gang-rape-9606974/) . Adolescenta a dansat cu unul dintre ei într-o discotecă, a fost îmbătată după care a fost condusă afară, răpită și violată. Violul a fost filmat de doi dintre cei cinci.

Oricît de gravă și de condamnabilă ne pare această nelegiuire comisă de cei cinci români, mai grav este că nu vedem nici o legătură între ea și batjocura la care este supus poporul român și istoria lui, adică trecutul lui, de către românii care alcătuiesc actuala elită. Ne deranjează cînd un tînăr tatuat ne înjură de morți cînd acordăm prioritate la trecerea pentru pietoni, dar trecem înțelegători peste indicatoarele pe care intelectuali promițători le plasau la începutul carierei lor pe harta cu contur de fecală, cu inscripția: „Pișați-vă aici!” Nu ne lăsăm copiii să iasă din casă în compania unor tineri cu inele în nas, dar sîntem onorați cînd sînt invitați să participe la conferințele NEC. Ne este teamă doar de cei care le-ar putea ucide trupul copiilor noștri, nu și de cei care le-ar putea ucide sufletul (Matei 10:28).

Pentru că ne-au ucis nouă sufletele mai întîi, în timp ce urmăream copleșiți de admirație dansul Bisericii cu elita criminală pe cele două valsuri favorite: Rațiune și Credință și Cultură și Religie.