joi, 29 decembrie 2022

Exerciții de tragere

 

Poziția, distanța și traiectoria țintei sunt o parte dintre variabilele care afectează reușita unei trageri. Atunci cînd ținta se deplasează pe o traiectorie și cu o viteză previzibile, acuratețea tirului poate fi reglată mai ușor.

De cîteva decenii vedem cum se corectează tirul asupra omului. De ce se trage în om este o întrebare importantă, însă răspunsul la întrebarea „de ce este omul o țintă?” depinde de întrebarea „ce fel de țintă este omul?”

 Este omul un inamic sau o pradă? Dacă este un inamic va fi eliminat. Dar dacă este perceput doar ca o pradă, atunci poate că este vînat doar pentru a fi rărit astfel încît să nu amenințe biodiversitatea planetei. Cei mai mulți oameni speră că vor fi doar tranchilizați și fie relocați, fie crescuți în zone protejate. Restul încearcă să se deplaseze numai în întuneric și într-un mod cît mai imprevizibil.

Să te mai întorci o dată

 

Ultimii oameni normali din România se pregătesc de Marea Călătorie. Bineînțeles, în calitate de martor și semn al normalității ai într-un sens bagajele făcute în permanență. Dar cînd este vorba de Marea Călătorie, nu strică să te mai întorci o dată pentru a vedea dacă nu ai uitat ceva. Atunci cînd știi că în urma ta nu mai rămîn decît tefeliști și cocalari, e bine să te mai întorci o dată.

Victoria Revoluției și eșecul Restaurării

 

În decembrie 1989 s-a luptat și s-a murit pentru o țară ca afară. Comunismul nu a fost contestat în 1989 în numele identității românești, ci în numele aspirației (și intereselor) occidentale. Faptul a fost confirmat prin protestul din Piața Universității din 1990, organizat nu în numele conștiinței naționale, ci în numele societății deschise.

Încercarea ultimei generații de creștini ortodocși de a da un sens creștin crimelor din Decembrie 1989 a fost deturnată de ierarhia ortodoxă și elita de dreapta: din jertfă creștină întemeietoare a începutului restaurării noastre, sîngele care a inundat România cu peste 30 de ani în urmă a fost recuperat și reciclat ca sacrificiu pe altarul global al rezistenței anticomuniste.

Forțele străine care au cucerit România în 1945 au fost învinse în decembrie 1989 de alte forțe străine. Poate că a fost mai bine în ultimii 33 de ani. Dar nu am devenit nici o clipă mai liberi decît fuseserăm înainte. Lovitura de stat comunistă din decembrie 1947 a fost urmată de lovitura de stat capitalistă din decembrie 1989. Însă restaurarea care putea începe prin lucrarea ultimilor mari duhovnici ortodocși români a fost înăbușită de liderii din BOR împreună cu intelectualii români de dreapta.