Într-un comentariu demn de istoria ideilor, Mircea
Dinescu punctează două situații culminante din perioada comunistă, viața și
moartea „omului nou” fiind ilustrate de două imagini diferite ale păsărilor din
alimentarele de atunci: de la rozul sănătos al perioadei Dej, la vinețiul
puilor din ultimul deceniu al dictaturii (http://www.catavencii.ro/editorial/istoria-vazuta-prin-ochii-unor-gaini/).
Dar istoria a mers mai departe, la fel și
păsările, care și-au recăpătat culoarea. Delicat, sau poate doar prudent,
Dinescu nu mai compară puii modificați genetic de astăzi cu „frații Petreuș” de
ieri. Dar dacă este adevărat că puii GMO nu mai sînt de fapt niște pui (http://www.onegreenplanet.org/animalsandnature/the-genetically-modified-chicken-how-we-have-altered-broiler-chickens-for-profit/),
atunci ne aflăm într-o situație mai proastă decît în perioada cea mai mizerabilă
a comunismului ceaușișt. Astăzi nici măcar nu mai găsim pui, ci niște creaturi
care seamănă cu puii. Nu mai întîlnim nici adevăr, nici minciună, ci niște
lucruri care seamănă cu adevărul și minciuna. Și toate sînt roz.
Pentru că astăzi nu mai există bunuri reale,
economia a dispărut. Nu mai există decît o singură industrie: industria
producătoare de materie roz pentru toate sectoarele de activitate.
O lume roz vine însă cu un anumit preț. De pildă,
calitățile puilor din perioada Dej au trecut la oameni: „venele fără sînge,
carnea tare și elastică, albă sau roz-pal, pleoapele perfect închise, ochii
umplu orbita, iar corneea transparentă și clară”...
