Prin urmare, dacă admitem distincția propusă anterior între PSD și pesedism, atunci vom putea observa că există o
concentrație evidentă de pesedism și în Iohannis, ca în orice politician român
de astăzi. În acest caz, nu se poate extrage o superioritate morală sau
intelectuală din simplul fapt de a fi anti-PSD. Desigur, cu sprijinul
intelectualilor lui Băsescu, împrumutați temporar lui Iohannis, este posibil ca
lozinci precum „m...e PSD” să fie percepute ca modele de eleganță și expresivitate.
La drept vorbind, judecînd după autosuficiența,
vulgaritatea, mîrlănia și agresivitatea liderilor PNL, Dăncilă mai degrabă decît Iohannis ar avea
suficiente motive pentru a refuza o dezbatere. În comparație cu
Iohannis, Orban și Turcan, pesediști precum Dăncilă, Teodorovici sau Firea par niște
aristocrați. Singurul lucru care-i diferențiază pe politicienii anti-PSD de cei
din PSD este că primii nu sînt înscriși în PSD. Însă ca tipologie umană, pesedismul
este la fel de puternic reprezentat în toate partidele politice, și poate chiar
într-o mai mare măsură în partidele anti-PSD decît în PSD-ul însuși.
