„Cât de
frumoase sunt pe munţi picioarele trimisului care vesteşte pacea, a solului de
veste bună, care dă de ştire mântuirea, care zice Sionului: Dumnezeul tău este
împărat!” (Isaia 52, 7).
„Şi cum vor
propovădui, de nu vor fi trimişi? Precum este scris: «Cât de frumoase sunt
picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc cele bune! »”
(Romani 10, 15)
În urmă cu un an consideram emisiunea „Vedeta
populară” realizată de TVR1 drept „singura emisiune de cultură veritabilă peste
care am dat în ultimii treizeci de ani” (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2018/11/ceilalti-noi.html).
Îmi păstrez și reînnoiesc aprecierea (consider că emisiunea ar avea de cîștigat dacă cei doi co-prezentatori din culise ar avea măcar uneori inteligență și haz). Dar tocmai pentru că este singura
emisiune de cultură din media românească de astăzi, ea este amenințată. Doi
dintre membrii juriului, Dinescu și Leșe, îmi par că se străduiesc să o transforme într-o
misiune de cultură anti-românească.
În cadrul ultimei ediții din sezonul patru,
difuzată duminica trecută (prima parte aici: https://www.youtube.com/watch?v=3e16USewlIg,
a doua aici: https://www.youtube.com/watch?v=p8IP3yOTFOo),
o adolescentă româncă de 17 ani din Ucraina, Elena Pătrăucean, interpretează un
cîntec de dor și de jale despre „Bucovina mamă”. Întrucît tot mai multă lume nu
știe, ori a uitat, trebuie precizat că mama nu este doar cea care ne naște și
ne ține în viață și ne hrănește în primii ani: este și cea care ne învață să trăim frumos și să vorbim
corect. În acest sens, Bucovina mamă ne învață că „Cernivți” se spune corect „Cernăuți”.
Însă Leșe nu se lasă impresionat. De cînd a
descoperit care sînt preferințele lui Dumnezeu (lemnul, de pildă, de parcă
Dumnezeu ar fi un Holzindustrie
Schweighofer), maestrul nu se mai lasă impresionat de mofturi: „Cîntecele astea care
vorbesc de teritorii sînt impresionante, dar patetismul ăsta exagerat pe mine,
în ultima vreme, mă cam lasă rece.” (https://www.youtube.com/watch?v=p8IP3yOTFOo
, minutul 34.)
Dinescu completează inept, cu competența
subiecților reportajului Vax populi
din emisiunea „Starea nației”: „Bucovina a stat sub imperiul austriac și a
învățat multe.” Nici măcar nu are rost să încercăm să înțelegem ce a voit
Dinescu să spună. Putem înțelege oricare dintre implicațiile: „Lasă, mă, că ați
dus-o destul de bine sub austrieci, a venit vremea s-o duceți și un pic mai
rău!”; sau „decît sub români, tot mai bine sub străini!” etc.
În fapt, cu aproximativ șaizeci de ani înainte de
anexarea habsburgică a teritoriului de nord-vest al Moldovei, Cantemir sublinia
diferența dintre locuitorii Țării de Sus și restul moldovenilor (vezi Descrierea Moldovei, cap. XVII, „Despre
năravurile Moldovenilor” https://ro.wikisource.org/wiki/Descrierea_Moldovei).
Pentru un comentariu extins legat de prejudecata impactului pretins pozitiv al
ocupației austriece a Bucovinei, vezi studiul domnului profesor Ștefan Purici,
„Bucovina la începutul stăpînirii habsburgice”, Revista de istorie a Moldovei, nr. 4, 2015, pp. 49-61 (https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/Bucovina%20la%20inceputul%20stapanirii%20habsburgice.pdf).
Citez în continuare un fragment din acest studiu, ilustrativ nu doar în ce
privește așa-zisa influență pozitivă a administrației austriece, ci mai ales în
privința solilor de veste rea, respectiv elita de dreapta din România de astăzi, care a
moștenit de la funcționarii ocupației străine tot ce-i incapabil, imoral și
egoist și care nu ne transmite decît mesaje dilematice de descurajare, demoralizare și
demotivare:
„Înlăturarea din funcțiile administrative
superioare a funcționarilor români începând cu anul 1783 și înlocuirea
birocraților austrieci discreditați n-au dat rezultatele așteptate. Spre
exemplu, în anul 1803, Ioan Budai-Deleanu, consilier al Curții de apel din
Lemberg, în raportul său intitulat „Kurzgefasste Bemerkungen über Bukowina” (Scurte observații asupra Bucovinei)
sublinia slaba pregătire profesională și nivelul moral scăzut al funcționarilor
bucovineni: «Dar durere! Bucovina pare a avea soarta de-a vedea în fruntea sa
tot ce-i incapabil, imoral și egoist în monarhia întreagă. Acești domni nu se
cugetă a conduce Bucovina, conform intențiunilor guvernului, la bine sau la civilizație;
ei se cugetă numai la îngrășarea pungii lor și după ce, prin firea lor egoistă,
necrescută și senzuală, au sfârșit și puținul bun rămas locuitorilor și s-au
îmbogățit, caută avansamente; și batjocoresc apoi în continuu pe acest popor
sărman, care a fost temeiul fericirii lor vremelnice, numindu-l: barbari,
semioameni, otaliți etc.»” (art. cit., pp 55-56)
Din fericire, mamele din juriu au înțeles mesajul Elenei.
Poate și pentru că, de la Buna Vestire încoace, mamele au o relație specială cu
mesagerii veniți de sus, inclusiv cu cei veniți din Țara de sus.
Niculina Stoican m-a surprins prin noblețea și
fermitatea comentariului. A vorbit ca o regină: „Pe mine mă ating în tot ce
însemn eu ca ființă piesele cu iz patriotic. Pentru mine, tu ești un mesager;
un mesager al neamului românesc, respectînd tradițiile, portul popular... Cred
că dacă îți vei păstra sfințenia din suflet și vei privi cu cumințenie către
România, vei fi pentru noi un sprijin de nădejde pentru viitor.”
Elise Stan și Cornelia Rednic au avut de asemenea
cuvinte de încurajare și de întîmpinare a Elenei, singurul concurent care nu
s-a mulțumit doar cu interpretarea unui repertoriu popular, ci a avut un mesaj.
Un mesaj care ne pare venit de departe, deși ar fi trebuit să-l percepem ca pe
unul familiar. Dar ne-am înstrăinat de noi înșine. De aceea, adevărul ne pare
astăzi patetic, iar minciuna fertilă.
Rostul juriilor de astăzi constă tocmai în
împiedicarea venirii mesagerilor binelui, adevărului și frumosului. Dar aceste jurii se înșală: mesagerii
binelui nu participă într-un concurs de vedete pentru a cîștiga. Participă
pentru a-și transmite mesajul. Dinescu și Leșe au făcut ce au putut pentru a
estompa mesajul Elenei Pătrăucean. Dar ea învinsese deja prin simpla
transmitere a mesajului. Prin simpla ei prezență, vizibilă și în sentimentul de milă cu care i-a privit pe cei doi actori, Dan și Lucian, care ar trebui să asigure „momentele vesele”. Însă prestația lamentabilă a celor doi coprezentatori a fost salvată de această dată de comentariile penibile ale cuplului Leșe-Dinescu. Primii ne inspiră milă, cei din urmă silă.
Apostolii neoliberalismului din România au
celebrat sub forma darului libertății plecarea românilor la muncă în
străinătate. Au justificat, în numele pieței libere, colonizarea României,
controlarea economiei românești de capitalului străin. Rezultatul acestor
treizeci de ani de dominație intelectuală a dreptei neoliberale: peste zece milioane de avorturi, aproximativ cinci milioane de români plecați din țară.
Exodul românilor din România de astăzi, care-l evocă pe cel al românilor din primii ani ai ocupației habsburgice a Bucovinei, nu a fost determinat doar de condițiile mai bune
de viață din străinătate, ci în primul rînd de batjocorirea acestui popor sărman de către funcționarii puterilor
străine care i-au ocupat teritoriul.
