Progresiștii, adică liberalii de stînga și de dreapta, nu par capabili să înțeleagă că din clipa în care acuză de extremism (rasism, fascism, legionarism, nazism, terorism) sau de putinism pe oricine critică programul de fragmentare a societății și a individului realizat prin politicile antisociale, antinaționale și antiumane tipice gîndirii liberale, servesc exact intereselor extremiștilor de dreapta (și ale lui Putin), determinînd orice om normal să admită că, de vreme ce efortul de a apăra normalitatea este considerat extremist, atunci fascismul (inclusiv în varianta neolegionară), nazismul sau putinismul sunt opțiuni normale și obligatorii pentru orice om de onoare, iar oricine le asumă împlinește o datorie de conștiință.
