O fetiță s-a întors în stare de șoc de la bunica ei. În primul rînd, deși era îmbrăcată în hainele bunicii, persoana din cameră arăta și vorbea cu totul diferit: gura, mîinile, ochii și urechile ei nu erau mari, așa cum fetița le știa dintotdeauna, ci normale, chiar mici prin comparație cu cele ale bunicuței ei dragi. Însă ce a făcut-o să fugă înspăimîntată, înainte de a reuși să o întrebe pe acea ființă (care nu putea fi bunica ei, ci negreșit un străin perfid) de ce gura, mîinile, ochii și urechile ei sunt atît de mici, au fost cuvintele pe care cea care se dădea drept bunica ei i le adresă imediat după ce intră: „Drăguță, nu știai că trebuie să bați la ușă înainte de a intra, să dai bună ziua după ce ai intrat, să nu mesteci gumă într-o vizită sau la o întîlnire și să nu te holbezi? Te rog să ieși și să încerci să intri din nou așa cum se cuvine.”
Acasă, printre hohote de plîns, fetița îi mărturisi mamei empatice că nu vrea să mai meargă niciodată la casa bunicii și că, din partea ei, pe această bunică rea n-are decît să o înghită lupul ori să o împuște vînătorul.
