Din 1990 încoace, românii au început să facă experiența spațiului. Unii au ajuns în spațiu pentru a se pregăti în condiții reale pentru diferite misiuni spațiale (societatea deschisă, neamul nemuritor, conștiința cosmică), alții de-abia așteptau ocazia să-l exploreze în libertate și în mod real, nu pe ascuns și închipuit cum o făcuseră în perioada comunistă, iar alții s-au trezit efectiv în spațiu după ce locul le-a fost desființat de noua ordine spirituală.
„O țară ca afară” nu este decît o stație spațială străină care oferă condiții mai confortabile decît stația spațială românească. Românii au devenit în majoritatea lor cetățeni spațiali la fel ca restul pămîntenilor, trăind în spațiu indiferent de locul în care se află, acasă, pe drum, în vacanță ori la serviciu. Singurul lucru care-i mai leagă de Pămînt este locul de veci.
