UE a eliminat spiritul european prin impunerea adevărului UE nu doar la nivel instituțional, ci și în spațiul public. Gîndirea liberă a fost înlocuită de gîndirea critică. Preocuparea pentru înțelegere a fost denunțată ca o non-gîndire în timp ce reflexul condiționat de respingere a oricărei idei neagreate de spiritul UE este considerat și promovat drept gîndire autentică (fenomenul se întîlnește frecvent și printre zdruncinații iremediabil din tabăra naționalistă, mulți dintre ei fiind convinși că antidotul la gîndirea critică globalistă este gîndirea critică naționalistă).
Spațiul public din fiecare țară din UE a fost invadat și preluat abuziv de autoritățile UE, care penalizează gîndirea liberă cu ajutorul așa-numiților avertizori de integritate. Anexarea spațiului public este confirmată de posterele stradale din orașele mari care îi previn pe cetățeni că se află într-un nou spațiu public, și anume într-unul european. Panourile și posterele publice de informare asupra noului statut al spațiului public reprezintă în primul rînd un indicator de proprietate, care-ți permite accesul în măsura în care gîndești și te exprimi în acordul cu spiritul UE, care „protejează ceea ce contează” după cum ne anunță un panou reprezentativ (https://www.facebook.com/spatiul.public.european/videos/1537552928007855/). Iar ceea ce contează sunt valorile UE, care nu au nici o legătură cu binele, adevărul și libertatea în sine din simplul motiv că nu au legătură cu realitatea în sine, ci doar cu realitatea artificială generată de UE. Cetățenii adaptați la spiritul UE sunt colonizatorii vechii Europe. Întrucît nu pot supraviețui în realitate, ei au nevoie de o atmosferă artificială. Proiectul UE este unul de terraformare a Pămîntului, sau cel puțin a Europei.
Potrivit spiritului UE, nu există un bine în sine decît în măsura în care acesta este un bine pentru UE, chiar dacă poate fi un rău pentru majoritatea oamenilor din UE și mai ales cînd este un rău pentru toți criticii UE. Natură bună a unui lucru este demonstrată în UE în funcție de efectele lui negative pentru adversarii UE.
Un lucru este bun sau rău doar în măsura în care este bun sau rău pentru UE. Orice lucru bun pentru UE trebuie să fie unul rău pentru adversarii ei, altfel nu este cu adevărat un lucru bun. Orice lucru aparent rău pentru UE este în realitate bun dacă produce ori este însoțit de un rău și mai mare pentru adversarii UE: moartea a 80% dintre cetățenii din UE reprezintă un lucru bun dacă este însoțită de ori cauzează moartea a 81% dintre membrii țărilor ostile UE. În mod corespunzător, orice lucru bun pentru UE reprezintă un lucru rău dacă produce ori este însoțit de un bine mai mare pentru adversarii UE.
Dacă valkiriile care conduc UE ar auzi afirmațiile făcute recent de ambasadorul României la Vatican, probabil că s-ar ridica de pe scaun ca să vadă în ce stare se mai află valorile fundamentale ale creștinismului pe care stau:
„Plecând de la fundamentele creștine ale Europei, ambasadorul George Bologan a subliniat, în discursul introductiv, că «Uniunea Europeană este un proiect politic construit pe valorile fundamentale ale creștinismului. […] Fie că ne place sau nu, creștinismul este forța vitală a Uniunii Europene. Creștinismul este un element al identității noastre și este, cel mai probabil, cel mai puternic element de coeziune»” (https://www.facebook.com/ambasada.vatican/posts/998546419337586?ref=embed_post). Dar dacă ar fi fost construită pe valorile creștine, atunci UE nu ar fi întemeiat un spațiu public ostil creștinismului, fapt menționat explicit de dr. Martin Kugler, președintele Consiliului Director al Observatorului privind Intoleranța și Discriminarea împotriva Creștinilor în Europa:
„Dr. Martin Kugler, a prezentat activitatea organizației pe care o reprezintă, OIDAC Europe, care urmărește promovarea unei Europe în care creștinii să-și exercite pe deplin drepturile fundamentale legate de libertatea religioasă, de conștiință, de expresie și de asociere, fără teama de represalii, cenzură, amenințări sau acte de violență. […] În plus, dr. Martin Kugler a remarcat că anumite discursuri și narative din spațiul public european au contribuit la perpetuarea prejudecăților și a stereotipurilor anti-creștine”.
Este important că președintele OIDAC a subliniat că intoleranța religioasă exercitată în spațiului public european nu-i afectează doar pe creștini, ci pe toți cetățenii din UE și societățile din UE în ansamblu. Deși se aflau în aceeași cameră, diferența dintre cele două discursuri ne arată că ambasadorul român pare că a înțeles perfect condițiile spațiului public european, în timp ce dr. Kugler pare că încă își mai face iluzii cu privire la natura lui totalitară.
