Ce este un dictator?

 

Anularea ilegală a alegerilor prezidențiale din România din 6 decembrie 2024 a fost legalizată prin prezența populației la vot din mai 2025. Dar cu toate că România încă mai este o țară democratică, indicele ei democratic o plasează printre ultimele din Europa, mai precis pe locul 32 din 45 de țări (https://en.wikipedia.org/wiki/Democracy_in_Europe) și sub numeroase alte state din America de Sud, precum Uruguay, Chile, Brazilia, Trinidad Tobago, Panama, Argentina, Republica Dominicană, Columbia, Ecuador și Peru (https://en.wikipedia.org/wiki/Democracy_in_the_Americas), în ciuda faptului că multe dintre ele au o clasă politică mai coruptă și mai autoritaristă decît cea românească. Asta nu înseamnă că Nicușor Dan are motive să se teamă că va fi răpit prea curînd de o unitate Delta Force, ci ne ajută să înțelegem extazul segmentului euro-atlantist la aflarea veștii despre capturarea lui Maduro. Mesajul galeriei echipei cîștigătoare este că dictatori nu sunt cei care anulează democrația, ci indivizii care se ocupă de droguri.  

  

Motivul real al anulării alegerilor

 

Alegerile prezidențiale din noiembrie-decembrie 2024 au fost anulate pentru că exista riscul ca cei care gîndesc diferit să cîștige. Diferit, adică, de cei care gîndesc corect. A gîndi corect în România de astăzi înseamnă, în esență, a crede că libertatea nu este posibilă decît în măsura în care este desprinsă de orice condiție morală și rațională, perspectivă care explică de ce libertatea a ajuns să fie invocată în numele apărării avortului ca un drept al omului sau în numele apărării dreptului omului de a se răni psihic și mutila fizic în vederea schimbării propriului sex. A gîndi corect în România de astăzi înseamnă a crede că cei care nu gîndesc corect, începînd cu rușii, nu gîndesc și, prin urmare, trebuie anulați. A-i ignora doar, așa cum s-a întîmplat pînă în pandemie, este periculos.

După cum voi aminti într-o postare ulterioară, această atitudine de anulare a celor incorecți nu este nouă în România, ci s-a manifestat mai întîi în ideologia Mișcării Legionare, apoi în cea comunistă, apoi în cadrul protestelor din Piața Universității din 1990, fiind preluată și valorificată începînd cu regimul Băsescu, amplificîndu-se în timpul regimului Iohannis și în special în timpul pandemiei pentru a culmina în ultimul an.

Ceilalți nu gîndesc corect pentru că nu gîndesc ca noi. Ceilalți sunt răi pentru că sunt diferiți de noi, care suntem buni. Pentru că noi suntem buni, ne permitem să fim și răi, de vreme ce, fiind buni, aparenta noastră răutate nu poate fi decît bună. Oricît am fi de răi, noi vom fi întotdeauna cît se poate de buni, spre deosebire de ceilalți, diferiți de noi, care fiind răi, nu pot fi decît răi, oricît de buni ar putea să pară. Noi, care suntem buni, suntem siliți de răutatea celor care nu gîndesc corect să acționăm în mod regretabil, dar vina este numai a lor, a rinocerilor. Cei care nu gîndesc corect sunt rinoceri pentru că, asemenea rinocerilor, nu gîndesc: melodia-manifest „Când rinocerii” (https://www.youtube.com/watch?v=g83l-5CqK2g) este demonstrația cea mai evidentă a falsificării alegerilor și a necesității anulării lor și, totodată, o celebrare a deciziei de anulare. Nicușor Dan ar fi fost mult mai convingător fredonînd-o la Copenhaga decît lăudîndu-se cu „Raportul Georgescu”. În definitiv, i-am bătut deja pe ruși la noi acasă, anulîndu-le votul. România este prin urmare pregătită să-i bată și în deplasare.

Alegerile au fost anulate pentru că cei care nu sunt ca noi pot alege un singur lucru: să fie ca noi. 

 

Occidentalism pentru eternitate

 

„Cei doi (Nicușor Dan și un prieten de-al său din adolescență) erau surprinși de faptul că foarte mulți dintre colegii lor erau proruși, adică țineau cu URSS” (https://www.gsp.ro/fotbal/liga-1/nicusor-dan-gigi-becali-807725.html). Asta în 1988! Orice român care a trăit în acea perioada știe că afirmația este contrară realității: nu exista un român prorus în 1988! Și nici în vreo altă perioadă, nici măcar în cea stalinistă din 1947-1958, cînd simpatiile prosovietice se găseau mai degrabă în nucleul comuniștilor evrei din România (situație care a declanșat, atunci cînd nu a justificat sau întreținut sentimentele antisemite mai vechi dezvoltate în perioada interbelică sub influența ideologiei rasiste a Mișcării Legionare). Comuniștii români nu erau proruși, ci antiruși cu prudență, lucru care trebuie amintit nu pentru a-i reabilita ori justifica, ci în primul rînd pentru că așa stau lucrurile.

Patologia pro-occidentală își urmează logica totalitară, inventînd un trecut și o istorie alternative într-un efort revizionist comparabil cu abuzurile la adresa realității și a bunului simț prin care regimurile totalitare își construiesc propria legitimitate. Natura ideologică și totodată totalitară a occidentalismului reiese atît din caracterul lui punitiv și exclusiv, cît și din nevoia de a-și împinge cît mai departe în urmă trecutul întemeietor. Urmînd modelul protocronist al comunismului, replica occidentopată a dacopatiei este constrînsă să găsească dovezi ale antirusismului și prooccidentalismului tot mai departe în trecut. Un banc politic de dinainte de 1990 denunța acest efort prin observația potrivit căreia comuniștii tocmai găsiseră carnetul de membru de partid al lui Burebista. Ne putem aștepta la un abuz simetric prin care occidentaliștii ne vor anunța că au descoperit dovezi ale filorusismului lui Burebista. În definitiv, știm că puținii pro-occidentali din acele vremuri întunecate, și anume strămoșii membrilor societății civile actuale în frunte cu cei ai lui Nicușor Dan, erau surprinși de faptul că foarte mulți dintre geto-daci, începînd cu Deceneu și restul castei sacerdotale, erau proruși, adică țineau cu URSS.