Cumpana. O viziune ortodoxa

duminică, 1 ianuarie 2023

Gîndul de seară (54)

Înainte oamenii vorbeau fără teamă despre lucrurile care-i salvau. Între timp, cei mai mulți dintre noi au descoperit că nu au nevoie de salvare, în timp ce restul se tem să vorbească despre ea ca nu cumva să le fie luată.

Miezul nădejdii

Nădejdea adultului este o nădejde seacă, fără miez. Miezul nădejdii este încrederea. Încrederea este încredere în bine. Adultul și-a pierdut încrederea prin trădarea binelui. Pentru că a trădat binele, adultul nu-l mai poate recunoaște. Deși afirmă că dorește (și își dorește) binele, în realitate adultul se teme de bine așa cum Iuda s-a temut de iertare. Nu ne putem reîntîlni cu binele pe care l-am trădat fără a ne recunoaște trădarea.

Copilul nu are nădejde pentru că nu are nevoie de ea. Copilului îi este suficientă încrederea, miezul nădejdii. Doar noi ne mulțumim cu coaja.

Nu cu multă vreme în urmă copiii păstrau încrederea pînă pe la sfîrșitul adolescenței. Astăzi însă tot mai puțini copii reușesc să ajungă cu ea întreagă pînă la vîrsta de zece ani. Le ascundem binele pentru a-i feri de dezamăgiri și le oferim în schimb speranța pe cont propriu, încrederea în noi înșine care deși nu ne poate salva, cel puțin nu ne poate trăda.

Gîndul de zi (66)

Căluțul de lemn miroase a lemn, dar te duce mai departe decît calul care miroase a cal. Te duce acolo unde departe miroase a aproape.

Moto

„Singura problemă a Părintelui Nicolae Steinhardt era aceea de a cîntări cît anume din ceea ce primise prin botez trebuia convertit într-o atitudine civică de protest fată de imoralitatea, de şmechereala şi de laşitatea ce abundau în jurul nostru. Colindam împreună pădurile Clujului, încercînd să întocmim liste de potenţiali protestatari. Nu ajungeam niciodată la mai mult de cîteva zeci de persoane fiabile, cu care, spunea el, nu puteam face mare lucru. Era nevoie de sute, de mii. Puteam, eventual, să ne salvăm sufletele, dar nu puteam să schimbăm cu adevărat situaţia politică. Era foarte preocupat şi trist pentru asta.”

Virgil Ciomoş („Nicolae Steinhardt era un lucrător ascuns al rugăciunii inimii” Convorbiri literare, nr. 11, 2009,

http://convorbiri-literare.dntis.ro/CIOMOSnov9.html)

„Dacă înţelegem bine textul eshatologic al Sfintei Scripturi, urmează că încrederea şi curajul vor defini pe deplin natura celei din urmă epoci. Cultura „creştină” înconjurătoare şi tradiţiile susţinute de ea îşi vor pierde influenţa. Această pierdere va ţine de primejdia generată de scandal, primejdie despre care s-a spus: „îi va amăgi, de va fi cu putinţă, şi pe cei aleşi” (Matei 24, 24).

Solitudinea în credinţă va fi teribilă. Dragostea va dispărea de la faţa lumii (Matei 23, 12), dar cu atît mai preţioasă va fi această dragoste cînd va izvorî dinspre un om solitar către un altul, fapt ce va implica un curaj al inimii zămislit din urgenţa iubirii lui Dumnezeu aşa cum a fost ea arătată în Hristos. […] Dacă vorbim aici despre apropierea Sfîrşitului, nu înţelegem apropiere în sensul timpului, ci în sensul în care ea ţine de esenţa Sfîrşitului, căci în esenţă existenţa omului se apropie acum de o decizie absolută. Efectiv fiecare consecinţă a acestei decizii poartă cu sine cea mai mare potenţialitate şi cea mai teribilă primejdie.”

Romano Guardini, The End of the Modern World, ISI Books, 1998, pp. 108-109 (volumul cuprinde o serie de prelegeri susţinute de Guardini între anii 1947-1949).