Două articole de Mircea Platon şi tot atâtea
antidoturi, a căror urgenţă e pe măsura veninului care ne este administrat de
oamenii elitei (pe care cred că-i putem vedea ca pe un gen de kapo deosebiţi de restul deţinuţilor
prin privilegiile de care se bucură în schimbul brutalităţii cu care păstrează die Ordnung). Din „O enigmă şi un
miracol istoric: hărnicia germană” (http://focuriinnoapte.blogspot.ro/2013/05/o-enigma-si-un-miracol-istoric-harnicia.html?view=classic),
putem vedea că nu atât hărnicia germană asigură succesul economiei germane, cât
planul şi metoda de lucru. De ce acest plan face ca hărnicia românească sau
grecească să fie în schimb ineficiente, o aflăm din alte articole ale lui
Mircea Platon, în special din „Petrolul, nemţii şi americanii” (http://focuriinnoapte.blogspot.ro/2013/08/petrolul-nemtii-si-americanii.html?view=classic).
Cred că această hărnicie poate fi pusă în relaţie
şi cu practica dopării din sport, acoperită şi încurajată guvernamental atât în
RFG cât şi în RDG (http://articles.washingtonpost.com/2013-08-05/sports/41072263_1_final-report-athletes-report-state).
De vreme ce cultura dopării se practica de ambele
părţi ale Zidului (mai puţin cea a îndopării, de care se bucurau mai mult
vesticii), probabil ca ea este o trăsătură germană care transcende limitele Războiului
Rece. Poate că „hărnicia germană” este una dintre pilulele cu care nemţii au
fost dopaţi mai întâi. Cred ca ea ar putea fi văzută şi ca o formă diluată de
mitologie ariană, de adaptare pragmatică, la spiritul pieţei, a Supraomului. Aşa
cum a arătat M. Platon în „Petrolul, nemţii şi americanii”, năvălitorii nu ne
otrăvesc doar pământul şi apa, ci şi minţile şi sufletele, prin intermediul
unei propagande care ne înstrăinează de noi înşine, ne falsifică adevărul
nostru ca popor şi ca persoane.
