marți, 10 decembrie 2019

Planuri


Dracul are planurile sale, Dumnezeu are planurile sale, omul are planurile sale.
Planurile dracului sînt drăcești, planurile lui Dumnezeu sînt dumnezeiești, planurile omului sînt neomenești.
Planurile omului pot fi drăcești sau dumnezeiești. Nu există planuri omenești: „ori de mâncaţi, ori de beţi, ori altceva de faceţi, toate spre slava lui Dumnezeu să le faceţi.” (I Cor. 10, 31). Orice face omul poate fi făcut fie spre propria slavă, fie spre slava lui Dumnezeu.
„Slava lui Dumnezeu este omul viu, iar viața omului este vederea lui Dumnezeu” spune Sf. Irineu. Viața omului este făcută spre slavă, de aceea planurile omului se judecă în raport cu slava, nu cu supraviețuirea de zi cu zi. Supraviețuirea de zi cu zi poate fi la fel de bine slăvită sau osîndită, dar nu este niciodată neutră. Pentru că viața de zi cu zi este legată de viața veșnică; ziua de astăzi nu se raportează la ziua de ieri și nici la ziua de mîine, ci toate zilele omului și fiecare clipă sînt luminate de ziua cea neînserată a Împărăției lui Dumnezeu.
Toate planurile făcute spre propria slavă sînt planuri drăcești; dar asta nu înseamnă că toate planurile făcute spre slava lui Dumnezeu sînt planuri dumnezeiești. Dimpotrivă, majoritatea planurilor făcute spre slava lui Dumnezeu sînt planuri drăcești, făcute spre propria noastră slavă. Mîndria, vanitatea, trufia, orgoliul nu dispar doar pentru că mă-nchin atunci cînd trec pe lîngă o biserică; dacă gesturile și planurile mele urmăresc să-mi confirme mie în primul rînd și să le demonstreze celor din jur apoi că sînt mai bun decît tine și mai vrednic de slava lui Dumnezeu decît ceilalți, atunci nu sînt doar „aramă sunătoare și chimval răsunător” (I Cor. 13, 1): sînt de rîsul dracilor.
Cele mai drăcești planuri nu sînt cele care îl îndepărtează pe om de Dumnezeu. Cele mai drăcești planuri sînt cele care-l fac pe om să-l confunde pe demon cu Dumnezeu, creatura cu Creatorul, pe ispititor cu Mîntuitorul.
Atunci, cine se mai poate mîntui? Oricine se lasă plănuit de Dumnezeu.

sâmbătă, 7 decembrie 2019

Dacă ieși de pe drum: cîteva observații despre cei care nu vor să mai fie mici, dar nici nu vor să crească (I)


1. Dacă ieși de pe drum riști să cazi într-o rîpă, să te afunzi într-o mlaștină, să te împotmolești, ori să te lovești. Dar nu acesta este cel mai rău lucru care ți se poate întîmpla atunci cînd ieși de pe drum. Cel mai rău lucru care ți se poate întîmpla atunci cînd ieși de pe drum este să rămîi în afara drumului. Pînă la urmă, aceasta este problema cea mai gravă atunci cînd ieși de pe drum: nu murdăria, nu rușinea, nu rănile pe care le-ai putea suferi, ci greutatea de a-ți relua drumul.

2. De ce ar ieși cineva de pe drum? În primul rînd, pentru că marginile drumului sînt pline de oameni ieșiți de pe drum. Pe drum ești singur; doar în afara drumului este comună tuturor celor ieșiți de pe drum.
Fiecare drum este drumul cuiva: pe același drum, fiecare călător are drumul lui, iar doi oameni care călătoresc împreună sînt tot atît de apropiați între ei cum sînt de toți cei care au străbătut drumul respectiv cu multă vreme în urmă și de toți cei care îl vor mai străbate după ei.
Pe margine pare mai bine. Marginea este întotdeauna aceeași și toți cei dinafara drumului seamănă între ei. Pe margine nu mai ești singur; toți cei ieșiți de pe drum sînt solidari între ei. Au ceva care se poate împărtăși: faptul de a nu fi pe drum.

3. Drumul nu se poate împărți cu nimeni. Se poate împărtăși doar experiența lui. În afara drumului experiența nu este posibilă; aici nu există poveste și nici istorie. În afara drumului este în afara istoriei și chiar în afara timpului.
Există expresia „a face un drum”. Orice drum adevărat este făcut. Nici un călător nu-și urmează drumul, drumul îl urmează pe el. Drumul nu așteaptă pasul, ci se face în urma pasului. Drumețul are în fața sa toate drumurile, dar drumul lui nu este înaintea, ci în urma sa.
În afara drumului nu există nici înainte, nici în urma. De pe margine poți face comentarii amuzante și inteligente pe seama celor care-și continuă drumul. Cînd ești pe drum te poți întreba în legătură cu sensul drumului. Dar atunci cînd pui în discuție ideea de drum, poți fi sigur că te afli în afara lui.

vineri, 6 decembrie 2019

Testele și tastele


Grăbindu-se să prindă valul de nemulțumire produs de rezultatele testelor PISA, părintele Constantin Necula simte că ar putea fi rost de un oarece profit pentru BOR: românul are naturelul simțitor și orice solidarizare cu sărmanii copilași nedreptățiți de sistem îți asigură bunăvoința firilor sensibile. Nu mai lipsește decît un apel inimos către confrații din învățămînt pentru ca elevii să promoveze nu doar la teste, ci chiar la bacalaureat. Și să promoveze, mă-nțelegi, nu doar elevii de familie bună, precum în schița lui Caragiale „Bacalaureat”, ci toți elevii. Pentru că sînt cu toții copii:

— Să nu zici că nu poți!... Știu că poți! trebuie să poți!... să le dai la toți! Sînt toți copii de familie bună!
Profesorul – e și el om de familie bună – zice:
— Bine! dacă sînt de familie bună, vom căuta să le dăm la toți nota 6.”

Spre deosebire însă de amicul doamnei Caliopi Georgescu, care pledează cauza elevilor nedreptățiți argumentînd pe lîngă fratele Popescu, profesorul de filozofie, în numele progresului, științei, educației și al moralei înseși pentru o notă de trecere la Morală, părintele Necula simte nevoia unor argumente mai puternice: așa cum comunismul le-a furat copiilor bucuria, tot astfel un sistem neomenos riscă să le-o fure și astăzi:

Între PISA și PIZZA am răstignit bucuria lor de a fi copii și i-am turat prea devreme în războaiele noastre. Iertați-ne copii dragi că am dat rezultatele anchetei tocmai în preajma Sfântului Nicolae și că am constatat noi, competenții, incompetența voastră.” (http://www.tribuna.ro/stiri/eveniment/cand-portocalele-erau-albastre-148845.html)

Ce legătură au testele PISA cu Moș Nicolae? Elevii nu trebuie să mai susțină teste în preajma sărbătorilor? Nu trebuie să li se comunice rezultatul testelor în preajma sărbătorilor decît dacă este unul îmbucurător și reciproc avantajos? Nu mai dăm teze în luna decembrie și nici în preajma Sfintelor Paști? Credeam că Moș Nicolae este o sărbătoare și un prilej de bucurie indiferent de testele de la școală. Credeam că învățătura creștină vorbește despre o bucurie mai presus de lume, o bucurie pe care lumea nu poate nici s-o dea, nici s-o răpească.
Testele PISA pot fi oricînd contestate în plan educațional; relevanța lor poate fi pusă în discuție indicîndu-le limitele („The Economist notează că aceste verificări PISA sunt, de fapt, un test pentru politicieni” https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/educatie/the-economist-dupa-testele-pisa-nu-exista-un-glont-de-argint-pentru-imbunatatirea-educatiei-1226425) sau arătînd incompatibilitatea lor cu sistemul nostru de învățămînt (https://www.activenews.ro/stiri-educatie/Testele-PISA-si-Moartea-caprioarei-145663). Dar nu cred că poți să respingi validitatea sau îndreptățirea unor teste școlare în numele lui Moș Nicolae. În definitiv, copiii obraznici și neascultători găseau pînă nu demult o nuia în ghete, iar rezultatele acestor teste pot fi văzute și ca o astfel de nuia.
În ce măsură sfîntul Nicolai cel din cui a împiedicat generații întregi de elevi de la pocinoage, înainte și după Creangă, nu vom ști niciodată. Dar putem fi siguri că pe cei mai mulți i-a ajutat să deprindă buchiile mai lesne și mai hotărît decît îi ajută pe elevii de astăzi dispozitivele inteligente primite de la părinții lor iubitori, inconștienți și iresponsabili.
Pentru că, după cum arată concluziile analiștilor de la The Economist, „școlile au avut mai puțină influență asupra rezultatelor decât se crede în mod obișnuit, în timp ce cultura și societatea au jucat un rol mai mare.” (https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/educatie/the-economist-dupa-testele-pisa-nu-exista-un-glont-de-argint-pentru-imbunatatirea-educatiei-1226425) Cultura și societatea de astăzi afectează performanțele școlare ale elevilor într-o măsură atît de mare încît cea mai bună școală este neputincioasă. Reforma educației ar trebui să înceapă cu interzicerea telefoanelor inteligente în școală. În școală, nu la oră. Pentru că formal elevii sînt obligați, ce-i drept, să renunțe la telefon în timpul orei. În realitate, Dumnezeu cu mila! De fapt, măsura s-ar putea dovedi atît de benefică, încît reforma educației s-ar putea reduce doar la acest punct. Evident, nu ar fi suficient: familia de astăzi, conectată la univers și deconectată între membrii ei, trebuie ajutată să se regăsească. După cum preoții care în timpul Sfintei Liturghii navighează în altar pe internet ar trebui ajutați la rîndul lor să-și vină în fire.
         Nu ajută la nimic să ascundem rezultatele îngrijorătoare de la testele școlare în spatele icoanei Sf. Nicolae. Sigur, poate ajuta BOR în încercarea disperată de a stoarce din nemulțumirea față de rezultatele școlare un strop de simpatie pentru o instituție de care lumea ar fi uitat demult că mai există dacă nu ar mai apărea ici un scandal, colo un preot bun, care cică iubește copiii. Părintele Necula îi șantajează emoțional pe părinții elevilor folosindu-se de nemulțumirea părinților față de învățămîntul românesc în general și față de rezultatul testelor PISA în special, încercînd să convertească indiferența sau chiar aversiunea lor față de Biserică în general și față de ora de religie în special într-o atitudine binevoitoare.
Dar dacă i-ar iubi măcar tot atît de mult cît își iubește instituția căreia îi este atît de devotat, preotul respectiv ar încerca să așeze icoana între copil și ecranul computerului sau al smartphone-ului. Nu mă îndoiesc că ar face-o dacă nu ar ști cît e de riscant pentru el și pentru instituția sa. Însă părintele Necula știe foarte bine că românul nu este doar sensibil, ci și nevricos din fire și nu se știe ce-ar fi în stare... de frică..., de supărare... Doamne ferește, să nu cumva să-l scape pe Moș Nicolae pe fereastră!
         Chiar așa, cum vine asta, să-l lase pe băiat fără taste? Fără ecran? Să-l persecute pe băiat! Cum este el simțitor, e în stare să se prăpădească… E în stare, cum e el ambițios… Și-atunci, cum să nu-i ia mamița un Apple iPhone 11 Pro? Doar e Sfîntul Nicolae, nu-i putem răstigni bucuria băiatului. E destul că trebuie să meargă la ora aia de religie.

duminică, 1 decembrie 2019

Leagănul civilizației și locul ei de veci


Ambasadorul SUA în Zambia a criticat decizia prin care doi homosexuali au fost condamnați la închisoare de justiția din Zambia (https://www.agerpres.ro/politica-externa/2019/11/30/ambasadorul-american-in-zambia-avertizat-de-guvernul-acestei-tari-dupa-ce-a-criticat-o-sentinta-de-condamnare-a-doi-homosexuali--412519).
Potrivit știrii difuzată de Agerpres, ministrul zambian de externe „a declarat la o conferință de presă că i-a telefonat ambasadorului Daniel Foote şi i-a transmis acestuia că a făcut comentarii «incorecte şi inacceptabile».” Și politicienii germani sunt nemulțumiți de ambasadorul SUA în Germania, pe care-l acuză de încălcarea Convenției de la Viena (care prevede că ambasadorii nu au dreptul de a se amesteca în problemele interne ale țării în care este trimis, https://www.dw.com/ro/ambasadorul-american-grenell-provoac%C4%83-iar%C4%83%C8%99i-indignare-la-berlin/a-47989574). Din acest punct de vedere, România reprezintă un paradis al ambasadorilor străini, care demonstrează prin intervențiile lor că statul român le este efectiv subordonat.
Zambia nu este singura țară africană care penalizează homosexualitatea. De fapt, în momentul de față homosexualitatea este criminalizată în 34 de țări africane (https://en.wikipedia.org/wiki/LGBT_rights_in_Africa). În Nigeria, un heterosexual care sprijină un homosexual fie doar și prin încurajare, poate primi pînă la zece ani de închisoare. În Uganda, Legea anti-homosexualitate din 2014 comuta pedeapsa cu moartea în închisoare pe viață (https://en.wikipedia.org/wiki/Uganda_Anti-Homosexuality_Act,_2014). În urma legilor anti-homosexualitate din Uganda, țările occidentale au dus o puternică campanie de descurajare: SUA a impus sancțiuni economice, Banca Mondială a anulat un împrumut de 90 de milioane de dolari, Danemarca, Olanda, Suedia și Norvegia și-au suspendat ajutoarele economice. Cu toate acestea, conducerea Ugandei nu a cedat presiunilor.
Dar țările africane care refuză legalizarea homosexualității nu fac decît să fie consecvente cu propriile lor Constituții și să rămînă fidele în credința lor creștină. Iată Preambulul din Constituția Zambiei:
„Noi, poporul din Zambia:
Recunoaștem supremația lui Dumnezeu cel Atotputernic;
Declarăm Republica o Națiune Creștină în timp ce susținem dreptul fiecăruia la libertatea de conștiință, credință sau religie;
Susținem drepturile omului și libertățile fundamentale ale fiecărei persoane;
Sîntem hotărîți să garantăm că valorile noastre legate de familie, moralitate, patriotism și dreptate sînt respectate și că toate funcțiile Statului se desfășoară în interesul nostru comun.” (https://www.constituteproject.org/constitution/Zambia_2016?lang=en)

În schimb, țara care se pretinde „One Nation Under God” are un ambasador homosexual, pe Richard Grenell. Grenell este ambasadorul SUA în Germania, este republican, este cel mai vechi purtător de cuvînt al SUA la ONU, a fost consilierul pe probleme de siguranță națională al lui Mitt Romney și primul purtător de cuvînt homosexual al unui candidat prezidențial din istoria SUA.
Sub conducerea lui Grenell „Administrația Trump va lansa în curînd o inițiativă în scopul de a elimina din întreaga lume legile anti-homosexuale” (https://www.dailymail.co.uk/news/article-6722497/Trump-administration-plans-campaign-against-70-countries-homosexual-activity-crime.html). Grenell vrea ca Vestul să facă presiuni asupra acelor țări unde homosexualitate nu este legală: „He told the Fox News Channel that he favored 'aggressive coordination with our European allies' to put pressure on Middle Eastern nations and others with anti-gay laws.” (https://www.dailymail.co.uk/news/article-6722497/Trump-administration-plans-campaign-against-70-countries-homosexual-activity-crime.html subl. mea, G. F.). Probabil că următoarea cruciadă va fi orientată împotriva acelor țări unde căsătoria homosexuală nu este încă permisă.
Nu știu dacă Africa este leagănul civilizației. Dar este tot mai limpede că Europa se pregătește să fie coșciugul civilizației. Polonia și Ungaria nu vor mai rezista nici ele prea mult presiunilor UE în legătură cu drepturile mișcării LGBT și cu liberalizarea avortului. Să sperăm că Africa va reuși să ocrotească umanitatea pentru a doua oară.

         P.S.
         Consider că legile anti-homosexuale nu corespund spiritului creștinismului și sînt opuse drepturilor omului, așa cum parada pro-lgbt de pe străzile și rețelele sociale este opusă creștinismului și contravine demnității omului. Din păcate, propaganda lgbt nu prea lasă loc alternativei dintre incriminarea homosexualității și incriminarea homofobiei, unde homofob este oricine îndrăznește să nu susțină homosexualitatea. Totuși, nici măcar în aceste condiții nu mi se pare că incriminarea homosexualității ar fi o soluție. Cred că direcția de argumentare conservatoare ar trebui să fie constituită de măsura în care creștinismul rămîne o soluție pentru toată lumea, ajutîndu-ne pe toți să ne vedem bîrna din propriul ochi.