vineri, 20 septembrie 2019

Tinerețea fără bătrînețe a BOR


Am remarcat recent elanul tineresc din discursul actual al BOR (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2019/09/legea-pierderii-inocentei.html, https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2019/08/spre-crestinism-pasim-cutezatori.html, https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2019/08/cauze-si-efecte.html). Dezastrul înregistrat la referendumul pentru familie ar fi trebuit să determine BOR să se dedice urgent trezirii conștiinței creștine în rîndul creștinilor din societatea românească. Cu toate acestea, Patriarhia se mulțumește să replice ofensivei tefeliste defilînd cu proprii ei tineri în cadrul diverselor conferințe și evenimente precum Întîlnirile Tinerilor Ortodocși (ITO), folosind în continuare farmecele tot mai puțin tinerilor Papahagi, Neamțu sau Necula. În ciuda campaniilor de promovare ale mass-mediei ortodoxe și a eforturilor acestor bravi și de încredere one-man band/one-man show, rezultatul rămîne nefavorabil BOR, care înregistrează un decalaj de prezență sporit de la un an la altul. Situația a fost comentată cu amărăciune de mitropolitul Moldovei: în timp ce la ITOM au fost prezenți anul acesta 1400 de tineri (https://basilica.ro/mitropolitul-teofan-de-ce-sa-particip-la-itom-cand-peste-dealuri-este-un-mare-festival-de-muzica/), la festivalul Afterhills, desfășurat tot la Iași în aceeași perioadă, au participat aproximativ de o sută de ori mai mulți tineri (https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/afterhills-2019-a-avut-peste-114-000-de-participanti-iar-biletele-pentru-editia-viitoare-sunt-deja-in-vanzare--229419.html, https://www.libertatea.ro/lifestyle/foto-video-francezii-au-venit-la-iasi-sa-asculte-muzica-romaneasca-nopti-cu-cortul-dupa-dealuri-2278289). Din această diferență, IPS Teofan trage concluzia optimistă că „societatea românească are nevoie de tineri care se regăsesc în relația lor cu Domnul Hristos.”

Dar așa cum trebuie să fii în Hristos pentru a avea nevoie de El, tot astfel societatea românească are nevoie de lucrurile în care se află, lucrurile de care a devenit dependentă în urma reglementării consumului de opiu ideologic: anticorupție, prosperitate, stat minimal, piață liberă, etc. Societatea românească nu are nevoie de Hristos pentru că nu este în Hristos. Societatea românească este în toate acele lucruri despre care apostolii neoliberalismului, mandatați chiar de BOR să vorbească în numele ortodoxiei, ne-au asigurat că sînt indispensabile libertății și chiar naturii umane. Prin urmare, după cum a demonstrat-o și catastrofa de la Referendumul pentru familie, salutată de Patriarhie prin aprecierea „un succes nedeplin”, societatea românească nu are nevoie de tineri care se regăsesc în relația lor cu Domnul Hristos, ci are nevoie de tineri care se regăsesc în relația lor cu UE și cu valorile seculare dominante: incluziune, toleranță, diversitate. Dozele de opiu ideologic și spiritual le-au fost administrate adolescenților de ieri de dealerii Dilemei cu binecuvîntarea nașului ortodoxiei românești, dl Andrei Pleșu (o cumetrie extinsă a elitei pseudo-conservatoare a definit și sancționat în permanență discursul public al BOR, după cum se poate vedea și din omagiile aduse recent dlui Teodor Baconschi în ziarul Patriarhiei, https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2019/09/daca-lumina-care-e-in-tine-este.html).

Societatea românească îi încurajează pe tinerii care vor o țară ca afară. Iar tinerii care vor o țară ca afară, vor implicit și o școală ca afară sau o biserică ca afară. Vor o școală în care elevul să predea, vor o biserică care să ofere doar serviciul religios, fără să se mai implice în dezbaterile publice despre natura omului, sensul vieții, valoarea morală a acțiunilor omenești ori adevărul credinței. (Alexandru Racu a surprins pe blogul său ambițiile și contradicțiile acestui nou grup social; vezi la https://alexandruracu.wordpress.com/2019/09/18/lupta-oamenilor-misto-cu-inapoiatii-cateva-cuvinte-despre-ideologia-plusr/, https://alexandruracu.wordpress.com/2019/06/16/baieti-de-treaba/, https://alexandruracu.wordpress.com/2019/08/23/amurgul-idolilor-de-mucava/).    

Tinerii cool vor o lume cool. Asta înseamnă o justiție cool, o școală cool și o biserică cool. Instituții care nu pot rămîne cool decît în măsura în care sînt tinere, iar dacă ești cool, ești tînăr. Raționamentul este tautologic: bătrînii sînt corupți, cu excepția bătrînilor cool, ca Liiceanu, Șora, Blandiana, care, întrucît sînt cool, nu sînt bătrîni, ci tineri. Deci necorupți.

E puțin probabil ca o lume în care, vorba șlagărului, vom găsi numai copii, să fie o lume minunată. Sînt șanse mari ca acești copii să fie mai degrabă tembeli (https://alexandruracu.wordpress.com/2019/09/16/dizolvarea-parlamentului-pohta-ce-pohteste-prezidentiabilul-dan-barna/), iar lumea lor să fie una de coșmar. O lume înstrăinată de creștinism nu mai este capabilă să înțeleagă nici măcar moralitățile seculare precum Împăratul muștelor; nu va putea înțelege că o lume a copiilor sau a tinerilor nu este neapărat mai bună decît cea a oamenilor maturi. De fapt, o lume guvernată de tineri s-ar putea dovedi chiar mai violentă decît lumea condusă de bătrînii corupți. Dar nu asta mă preocupă acum, ci docilitatea și promptitudinea cu care Biserica pare să se plieze la exigențele tinerilor. Pînă cînd vor fi înlocuite de-a binelea, apoftegma începe deja să se confunde cu discursul motivațional, postul cu regimul, rugăciunea cu exerciții de spiritualitate, sobornicitatea cu etica corporatistă, participarea la liturghie cu un workshop de istoria religiilor.

Niciodată nu am avut mai mare nevoie de bătrîni. În satele noastre mai poți întîlni oameni precum Bădia Vasile (https://andreibaciu.blogspot.com/2019/07/badia-vasile.html). La fel și în mănăstiri sau biserici. Nu-i întîlnești în schimb în mall, nu-i întîlnești în social media. Sînt oameni care-și cunosc locul și care ne-ar putea ajuta să ni-l găsim pe al noastru. Deși acești oameni sînt reperele vii ale identității noastre culturale, Patriarhia continuă să prefere mentorii identităților cool, fluide, negustori ambulanți de false viziuni, de tinerețe tembelă și de bătrînețe iresponsabilă.