Între tradiționaliștii ortodocși și generațiile mai vechi de credincioși este o diferență esențială, deși tradiționaliștii actuali pretind că se află într-o continuitate veritabilă cu părinții lor. Diferența nu ține însă de calitatea vieții creștine, ba chiar este posibil ca tradiționaliștii de astăzi să fie mai credincioși decît generațiile anterioare de ortodocși. Diferența ține de modul în care tradiția este gîndită în cele două cazuri: creștinii din trecut vedeau tradiția în sens tradițional, ca pe un lucru primit. Credința era primită, viața era primită, copiii erau primiți. Ortodoxul de astăzi tinde în schimb să gîndească tradiția – odată cu orice altceva – în sens liberal, ca pe un obiect al propriei alegeri: chiar dacă s-a născut ortodox, această identitate este validată de-abia ca obiect al propriei alegeri, așa cum este validată și propria viață, copiii (cînd și cîți sau dacă) și destinațiile de concediu.
Deși credincioșii ortodoxiei-care-le-convine își imaginează că participă la și fac parte dintr-o religie tradițională, în realitate religia lor este una în mare măsură inventată. Ei se raportează la ortodoxie dintr-o poziție liberală, alegînd liber o religie care li se pare rațională, în sensul că nu le amenință libertatea de gîndire și de credință nici măcar atunci cînd este vorba despre lucruri incompatibile cu ortodoxia. Chiar dacă liberalul ortodox are și o viață religioasă, el rămîne și în plan religios victima rațiunii liberale și în felul acesta nu-și face rău doar lui, ci și ortodoxiei, întrucît logica liberală îl constrînge să ignore sau chiar să respingă orice principiu și adevăr pe care nu le găsește suficient de convenabile, de liberale.
Deși liberalii ortodocși cred sincer că apără ortodoxia de
liberalii seculari, de fapt ei sunt principalii ei adversari, deformînd-o și
falsificînd-o cu cele mai bune intenții, continuînd în Biserică lucrarea de
purificare începută de frații lor naturali, liberalii
seculari, în spațiul public. Iar în lumina confruntărilor dintre liberalii ortodocși educați și liberalii ortodocși încuiați, precum cea ocazionată nu demult de controversa pascaliei, se poate vedea cum se deschid porțile iadului chiar în locul unde ar fi trebuit să fie o biserică.
