… și de la cei care au puțin, li se va cere totul. Cel puțin așa stau lucrurile în noua ortodoxie din România. Acesta este de altfel unul dintre principiile evangheliei dreptei creștine din România de astăzi, pe care o regăsim recent la Lavric (vezi semnalarea lui Alexandru Racu la https://www.facebook.com/alexandru.racu.7/posts/pfbid0JuhXkkDrfjYy5WEXzn4LNaGWwdDoM9VmhYwqJFra3254oGbByre4XQPjQXuSEz46l?locale=ro_RO). Lavric denunță (îngînat de Neamțu) libertatea și egalitatea ca idealuri progresiste printr-o mișcare care-i permite stîngii progresiste să revendice cele mai importante concluzii ale afirmației creștine potrivit căreia omul este făcut după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, fapt în virtutea căruia omul este înzestrat cu libertate, printre altele, în timp ce posibilitatea unei distincții de tip Übermensch vs. Untermensch este anulată din capul locului de unitatea ontologică a firii umane care este superioară noțiunii de egalitate fără a o anula însă. În felul acesta, dreapta pretins creștină din România nu doar că își ajută adversarul ideologic, dar face ca învățătura creștină să devină vulnerabilă exact în ceea ce are mai important de spus despre om. Prin constituția sa, omul are un statut radical diferit de orice ființă creată, inclusiv în raport cu îngerii (care nu sunt făcuți după chipul și asemănarea lui Dumnezeu), statut care nu poate fi acordat de nici un doctorat, titlu de noblețe, condiție socială, rasă, sex, credință religioasă ori convingere ideologică după cum nu poate fi retras nici de lipsa acestor realizări ori privilegii mai mult sau mai puțin meritate.
