„În cele din urmă, Partidul va declara că doi ori doi fac cinci și toată lumea va trebui s-o creadă.”
(G. Orwell, 1984)
„Având în vedere că virusul încă circulă la nivel mondial și că nu a fost dezvoltat până în prezent niciun vaccin, societățile se pregătesc pentru o „nouă normalitate”, unde educația va fi diferită de cea cunoscută de elevi, profesori și familii.”
Biroul Regional UNICEF pentru Europa şi Asia Centrală, „Crearea unor sisteme de educație reziliente în contextul pandemiei de COVID 19”, p. 7 (https://www.unicef.org/romania/media/2836/file/Crearea%20unor%20sisteme%20de%20educa%C5%A3ie%20reziliente%20%C3%AEn%20contextul%20pandemiei%20de%20COVID-19.pdf )
Am văzut astăzi la metrou o reclamă afișată pe monitoarele de reclame de la peron cu mesajul: „Contribuie cu …€ la normalitatea educației”. În imagine era reprezentat un manual uzat de matematică.
Cei care, văzînd ca și mine acest mesaj publicitar, presupun poate că normalitatea în educație înseamnă manuale noi, vor avea o surpriză. În viziunea noii normalități, orice manual este uzat în măsura în care ține de vechea normalitate. În măsura în care disciplinele țin de normalitate, ele vor fi transformate într-un non-sens. Pentru noua normalitate, nu manualele sunt uzate, ci conținuturile lor. Wilson, protagonistul din 1984, înțelesese că bunul simț constituie într-o astfel de lume „o erezie dintre cele mai grave”. Pentru că bunul simț nu se reduce la un set de reguli de comportament, ci înseamnă în primul rînd simțul realității. Noua normalitate este elaborată împotriva realității.
Începe să se vadă ce înseamnă „Ro-mâ-ni-a nor-ma-lă” pentru care au votat cîteva milioane de români, iar duminica aceasta vor vota din nou. Deocamdată, proiectul „România educată”, indispensabil „normalizării” României, a fost lansat prin decretarea prezidențială a Educației sexuale ca materie de studiu.
Dar cu sau fără educație sexuală, digitalizarea educației este de fapt instrumentul prin care educația publică va fi ideologizată deplin și irevocabil. Profitînd de nemulțumirea părinților față de învățămîntul online și întreținînd-o mediatic, autoritățile și ONG-urile dedicate (probabil adevăratele autorități din educație) pot cere accelerarea acestui proces de reformare a învățămîntului prin digitalizare.
Digitalizarea va produce o mutație în cadrul învățămîntului. Prin digitalizare conținuturile învățării devin dependente de imagine, nu de scris. Marele avantaj al textului asupra imaginii este timpul: cînd parcurgi un text, ai nevoie de timp pentru a-l înțelege și te poți întoarce la el pentru a-l relua. Poți urmări construcția unui raționament, drumul unui gînd, poți descoperi scopul unei intenții. Învățarea prin text, fie și în cadrul unui învățămînt făcut la distanță, te ajută să sesizezi capcana unui sofism. Dar atunci cînd învățămîntul se realizează prin imagini, înțelegerea este spontană și înțelegi atît cît vezi. Nici o lectură de adîncime nu mai este posibilă; elevii vor completa sau bifa spații goale și căsuțe, nici măcar nu vor deduce, ci vor intui într-un context simplificat și schematizat elementele potrivite exact ca într-o structură de tip Lego. Vor fi descoperiți în fața oricărui raționament fals, vor urma orice slogan, orice imagine tradusă în cuvinte pentru a crea convingeri de pe-o zi pe alta. Învățămîntul public va fi doar joc și mișcare. În sfîrșit, elevii și părinții vor fi fericiți: adio teme pentru acasă!
Noua normalitate este produsul unei noi mentalități. În România, noua mentalitate a fost lansată și cu sprijinul ierarhilor ortodocși, prin care preoți sau directori de instituții ortodoxe de învățămînt participă la Conferințele SuperTeach (http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/superteach-pentru-mentalitate-deschisa-in-educatie-intre-fundatia-scoala-varlaam-institutul-de-dezvoltare-personala-al-mormonilor-americani-si-activistii-rezist-anti-ortodocsi/, am scris în mai multe ocazii despre implicarea liderilor ortodocși în proiecte anti-creștine. Vezi mai pe larg la http://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2020/04/si-era-noapte-ioan-13-30.html)
Super Teach este partenerul Telekom România în crearea unei platforme digitale pentru educația din România: „Conform unui studiu realizat de SuperTeach, 76% dintre profesori au declarat că nu au primit niciun ajutor din partea școlilor și autorităților în predarea online. Profesorii au nevoie de suport pentru a reuși să își adapteze metodele de predare la noua normalitate, au nevoie să facă parte dintr-o comunitate puternică, deschisă la inovație și interactivitate.[…] SuperTeach este un proiect inițiat de antreprenori în sprijinul profesorilor și al sistemului de educație preuniversitar, care mobilizează profesorii pentru un nou stil de a face educație elevilor români.” (https://www.revistabiz.ro/telekom-romania-lanseaza-o-noua-initiativa-pentru-educatie/)
În noua normalitate nu mai ai nevoie de matematică. Pentru că dacă ai nevoie de matematică, mai devreme sau mai tîrziu vei descoperi că ai nevoie și de Biblie. Pentru că în timp ce matematica îți spune că doi ori doi fac în mod necesar patru, doar Biblia îți spune de ce există unu în primul rînd.
În romanul lui Orwell, 1984, Winston scrie doar lucrurile
importante. Nu se mulțumește să le țină minte. Simplul fapt de a scrie, indiferent
ce, reprezenta un act de contestare a unei lumi care comunica doar prin
imagine (precum în Fahrenheit 451 actul
de a citi reprezenta o amenințare la adresa autorităților). A citi un text literar într-o carte reală, nu într-un ebook, a scrie cu stiloul într-un caiet sunt manifestări ale libertății.
Faptul că în reclama menționată la începutul textului meu apare un manual de matematică uzat ca pretext pentru susținerea unei normalități a educației, mă face să cred că, din nefericire pentru noi, pentru prima dată în ultimii treizeci de ani, educația este luată în serios.
„Libertatea e să poți spune liber că doi ori doi fac patru,” nota Wilson cu sentimentul că „formula o importantă axiomă.” „Dacă se admite asta,” continuă el, „toate celelalte decurg de aici”. (G. Orwell, 1984, Hyperion, Chișinău, 1991, p. 71)
Ce anume decurge de aici, mai precis? Decurge că în lume există o ordine care ne precedă. Că noi nu putem crea ordine, ci doar dezordine. Că pentru a nu crea dezordine, avem nevoie să ne supunem ordinii. Pentru a ne supune ordinii, avem nevoie să o înțelegem. Pentru a o înțelege, avem nevoie de instrumentele ordinii: gramatica, logica, retorica, matematica (aritmetică și geometrie), muzica, astronomia. Avem nevoie și de teologie, pentru că o ordine nu poate să apară de la sine. Trebuie să fie creată mai întîi. Dar, în primul rînd, avem nevoie de libertatea de a înțelege ordinea în care trăim și avem nevoia de libertatea de a-i afirma principiile.
Avem nevoie de vechea normalitate. Din simplul motiv că alta nu există.
