Dacă referendumul
pentru familie din 2018 ar fi reușit, statul român ar fi fost considerat atît în
interiorul, cît și în afara țării drept un stat anti-european. Deși acesta a reprezentat
un motiv suficient pentru sabotarea referendumului, a existat în plus temerea
că reușita referendumului putea spori autoritatea Bisericii într-un mod care să
amenințe ulterior desfășurarea agendei seculariste. În același timp, nu este exclus ca eventualitatea
victoriei să fi alimentat o neliniște comparabilă și printre adversarii PF
Daniel din interiorul BOR: consolidarea autorității patriarhului, adusă
inevitabil de reușita referendumului, putea reprezenta pentru unii un preț prea
mare pentru precizarea definiției constituționale a căsătoriei, după cum eșecul
referendumului, fără a afecta (cel puțin pe termen scurt) înțelegerea
normativă a căsătoriei, definită deja în Codul civil potrivit sensului ei natural și
rațional, nu putea să nu se răsfrîngă negativ asupra PF Daniel.
Întîmplător sau
nu, prestigiul patriarhului a slăbit de la referendum încoace. Cu cîteva luni
în urmă s-a vorbit despre singurătatea PF Daniel (am menționat cazul aici: http://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2019/12/patriarhul-social-filantropic.html).
La vremea ei situația mi s-a părut neobișnuită, dar acum, de cînd Biserica și-a
recunoscut limitele în plan instituțional, singurătatea patriarhului devine tot mai
evidentă cu cît aceste limite administrative, determinate obiectiv de raportul cu statul
laic, sunt contestate în numele unui superiorități mistice a Bisericii, superioritate reală,
dar aplicată inadecvat din cauza unei greșite înțelegeri a naturii Bisericii,
situație discutată de Alexandru Racu în intervențiile de pe blogul său (vezi,
de pildă, la https://alexandruracu.wordpress.com/2020/04/14/o-lamurire/).
Recentul acord
dintre MAI și BOR în legătură cu participarea la slujba de Înviere, încheiat și
apoi anulat la distanță de numai o zi, l-a pus iarăși într-o situație dificilă pe
patriarh, care rămîne vinovat în ambele situații: fie prin permiterea venirii
credincioșilor pentru a primi lumina și paștile (sporind teoretic riscul contaminării), fie apelînd la responsabilitatea
credincioșilor, cerîndu-le să rămînă acasă în noaptea de Înviere (obligîndu-i astfel să renunțe parțial, prin absența lor fizică, la una dintre marile bucurii ale vieții creștine).
Este posibil ca
în noaptea de Înviere să apară grupuri de credincioși care-și închipuie că prin
participarea la slujbă aduc o mărturie creștină comparabilă cu cea a
creștinilor din perioadele de prigonire a creștinismului. Unii sunt poate bine
intenționați, dar sunt înșelați de cei care-i incită și care știu ce fac. În realitate, o astfel de reacție nu ar aduce
nici o mărturie pentru Hristos: mărturia va fi oricum adusă deja în fiecare biserică
ortodoxă din țară, unde slujba va fi săvîrșită fără nici o piedică din partea
autorităților. Tot ce vor reuși aceste grupuri va fi un act provocator care le
va satisface unora poate conștiința martirică de „adevărați creștini” în care nu
se ascunde decît ceva prostie și o măsură uriașă de slavă deșartă. Mai ales,
gestul unor astfel de teroriști duhovnicești se va răsfrînge direct asupra
Patriarhului Daniel, a cărui prezență ca Întîi Stătător este pusă tot mai
agresiv în discuție în special de site-urile și platformele pretins
conservatoare mai ales de la episodul sinodului din Creta din iunie 2016 încoace. Recomandările
Patriarhiei cu privire la împărtășirea cu lingurițe aduse de-acasă, ori
sfătuirea celor bolnavi să nu participe la slujbe (https://basilica.ro/patriarhia-romana-masuri-sanitare-si-spirituale-in-timp-de-epidemie/)
au fost considerate de unii drept un gest de lepădare față de Hristos; în același
timp, ierarhii și clericii care criticau comunicatul Patriarhiei erau citați ca
pilde de statornicie în dreapta credință.
Dacă s-ar fi
investit în referendumul pentru familie o energie apropiată de cea depusă în
ultimele trei luni pentru mobilizarea credincioșilor ortodocși în vederea
împărtășirii cu orice preț în condițiile epidemiei, sau pentru a participa la slujbă
cu orice preț în condițiile restricțiilor impuse de carantină, referendumul ar
fi trecut fără probleme. Impresia mea este că nu s-a dorit validarea
referendumului din aceleași motive pentru care în ultima vreme li se cere
credincioșilor să fie prezenți în biserici; ele n-au nimic de-a face cu viața
în Hristos, ci urmăresc plasarea patriarhului într-o situație critică.
Nu știu cine se
ocupă de treburile astea și nici nu mă interesează. Știm însă cine ar avea de
cîștigat dintr-o eventuală plecare a PF Daniel din funcția de patriarh: tocmai pildele
recente de statornicie în dreapta credință care, în mod curios, sunt strîns apropiate de
acei intelectuali ortodocși care și-au demonstrat, odată cu știința de carte,
incultura Duhului.
La un an de la
referendumul pentru familie, Teodor Baconschi făcea cîteva observații instructive:
„Un element de
noutate e că - după ce invalidarea referendumului a fost prezentată public (și)
ca «înfrângere» a Bisericii majoritare - ierarhia BOR a
tras câteva concluzii necesare: s-a redeschis către elita intelectualilor
mireni, tot așa cum, la firul ierbii, creștinii de toate confesiunile au
început să conlucreze pentru apărarea valorilor comune.
Biserica
Ortodoxă începe să înțeleagă că modelul ei de sorginte bizantină - bazat pe
conglăsuirea Stat-Biserică – trebuie revizuit în manieră creștin-democrată («o
Biserică liberă, într-un Stat liber»).
Dacă această
reflecție din sânul BOR se va maturiza, Biserica majoritară ar putea sprijini,
în viitor, forțe politice declarat creștine (mai ales dacă USR și Demos sau
alte asemenea formațiuni își vor confirma, la guvernare, afectul
anti-clerical)” (https://newsweek.ro/social/un-an-de-la-referendumul-vrajbei).
Ce-i drept, cel
puțin o parte a ierarhiei BOR s-a redeschis „către elita intelectualilor
mireni”. Sigur, Mitropolia Munteniei și Dobrogei nu i-a neglijat niciodată
pe intelectuali (Vasile Bănescu, purtătorul de cuvînt al Patriarhiei dovedindu-se
deosebit de ospitalier cu diverși intelectuali ortodocși, mai mult sau mai
puțin apropiați de un politician care a susținut fățiș legalizarea prostituției; în
plus, declarațiile lui Bănescu au fost uneori cel puțin bizare, încît în unele
cazuri nu se poate ști precis dacă a vorbit în nume propriu sau dacă a
reprezentat Patriarhia vezi https://romania.europalibera.org/a/bor-coronavirus-impartasania-nu-este-sursa-infestare-ce-se-intampla-cu-slujbe-paste/30504711.html,
; Sever Voinescu, redactor-șef la Dilema
veche, are propria emisiune la Trinitas TV, etc.). Însă de-abia Mitropolia Moldovei s-a
dovedit surprinzător de deschisă și de generoasă cu ei.
Întrucît este
vorba despre același grup de intelectuali care au găsit la editura Mitropoliei
Moldovei un sprijin nemijlocit (https://edituradoxologia.ro/colectie/eseu-0),
s-ar putea pune întrebarea dacă nu cumva Grupul de Reflecţie pentru Înnoirea
Bisericii, format în 1990, s-a reconstituit la un nivel informal în Mitropolia
Moldovei (nu m-ar mira dacă, în eventualitatea în care IPS Pimen nu va
supraviețui epidemiei și mai ales gîndurilor și urărilor de bine, viitorul
arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților să fie un discipol al domnului Andrei
Pleșu sau cel puțin un ierarh devotat valorilor UE) pe baza unor principii și
urmărind obiective al căror liberalism este camuflat de o spiritualitate
aparent ortodoxă.
Totodată, PS
Ignatie al Hușilor, reușește performanța de a fi în același timp citat și
recomandat ca model de ierarh ortodox de către site-uri tradiționaliste (vezi la https://www.activenews.ro/stiri-social/Jurnalistul-Razvan-Bucuroiu-despre-Episcopul-Ignatie-al-Husilor-Curajul-sau-marturisitor-a-devenit-o-marca-atitudinala-159520,
sau la https://www.activenews.ro/stiri/Episcopul-Husilor-PS-Ignatie-despre-Sfanta-Impartasanie-%E2%80%9EMedicamentul-nemuririi-a-devenit-in-era-coronavirusului-medicamentul-muririi-160301,
vezi și http://www.cuvantul-ortodox.ro/sfintele-taine-sunt-realitati-nu-simboluri-profanare-euharistia-medicamentul-nemuririi-nu-poate-imbolnavi-episcopi-romani-ps-macarie-ignatie-iustin-marturisiri-puternice-ispita-modificarii-randuielii/), episcopul Hușilor fiind totodată și unul dintre puținii ierarhi apreciați de intelectuali (vezi aprecierea
lui T. Baconschi la https://dilemaveche.ro/sectiune/din-polul-plus/articol/o-voce-proaspata). La rîndul său, într-o
interpretare a „Cuvîntului către tineri” a Sf. Vasile cel Mare, PS Ignatie
descoperă la Sf. Vasile „un caz aproape insolit: cultura ne poate pregăti
pentru sfințenie.” („Sfântul Vasile cel Mare: Interacțiunea dintre «pridvorul
culturii»” și «naosul teologiei»”, Tabor,
nr. 1, aprilie 2009, p. 27, http://tabor-revista.ro/pdf/10329.pdf
), ilustrînd ideea prin menționarea cazurilor unor intelectuali creștini precum
H.-R. Patapievici și Andrei Pleșu (p. 29-31).
În sfîrșit, una
dintre ctitoriile recente ale PS Ignatie al Hușilor este revista Horeb, unde publică o parte dintre
intelectualii care nu doar că au deturnat, cu sprijinul nemijlocit al
ierarhiei, discursul public al ortodoxiei românești din perioada postcomunistă,
ci au deformat pînă și înțelegerea misiunii Bisericii în istorie, oferindu-i mărețul
rol de civilizare a barbarilor: „Excelentă lucrare face PS Ignatie al Hușilor!
Ultima izbândă a acestui ierarh vrednic este revista anuală Horeb, care mi-a
ajuns astăzi. Sunt onorat să semnez alături de Prea-Sfinția Sa și de prieteni
dragi, precum Teodor Baconschi, Radu Preda, Mihail Neamtu, Petre Guran. Iată ce
am publicat acolo: Creștinism și civilizație” https://www.facebook.com/papahagi/posts/506735246624071?__tn__=K-R
Totodată, Mitropolia
Moldovei a fost implicată în experimente educaționale necreștine, precum
metoda „mentalității deschise” (vezi pe larg la http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/superteach-pentru-mentalitate-deschisa-in-educatie-intre-fundatia-scoala-varlaam-institutul-de-dezvoltare-personala-al-mormonilor-americani-si-activistii-rezist-anti-ortodocsi/).
De asemenea, purtătorul de cuvînt al Mitropoliei Moldovei, părintele Constantin
Sturzu, pare grăbit să vadă în principiile unui program de etică corporatistă
valori creștine precum smerenia și iubirea, amestecînd de-a valma metanoia
creștină, schimbarea omului în Hristos și renașterea lui la viața în Hristos cu
spiritul de echipă al angajatului dintr-o companie (https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/un-manager-smerit-poate-avea-succes-dar-un-angajat-preocupat-de-binele-celorlalti--149508.html).
Părintele Sturzu se află într-o companie bună: intelectuali de succes precum
Mihail Neamțu sau H.-R. Patapievici, față de care clerul și ierarhia ortodoxă
nu au avut decît o încredere necondiționată, au fost prezenți la evenimentul
lansării conceptului Outward Mindset: „INSTITUTUL DE DEZVOLTARE PERSONALA –
LIVE - ”CUM SCHIMBĂM MENTALITATEA?”. Dacian Cioloș, Dragoș Anastasiu și Horia
Patapievici împreună cu lideri de top vor fi prezenți la evenimentul de lansare
a conceptului Outward Mindset, creat de liderul mondial în schimbarea
mentalității, Institutul Arbinger, USA. "Am fost onorat să particip la
această dezbatere alături de Premierul Dacian Cioloș, Horia Patapievici, Dragoș
Anastasiu, Cristina Gheorghe și Felix Tătaru." Mihail Neamtu https://www.facebook.com/idpleadership/posts/1112919468785228/)
Faptul că
purtătorul de cuvînt al Mitropoliei Moldovei laudă cartea Mentalitatea deschisă, găsind „în întreaga abordare un miez
creștin” (https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/un-manager-smerit-poate-avea-succes-dar-un-angajat-preocupat-de-binele-celorlalti--149508.html)
în timp ce-l recomandă cu altă ocazie pe Andrei Pleșu ca pe un „un pilduitor
semănător” (https://doxologia.ro/viata-bisericii/reflectii/pilduitorul-andrei-plesu-restaurarea-parabolei),
mi se pare că sugerează nu doar o disponibilitate față de elita intelectualilor
mireni, ci și acea îndepărtare față de înțelegerea bizantină a relației cu
statul la care T. Baconschi invita BOR în pasajul citat mai sus.
Sunt mai multe
de spus la acest capitol și poate că voi continua discuția într-o postare
viitoare. Ce mi s-a părut important de reținut este că mesajele critice precum
și cele despre singurătatea patriarhului vin din aceeași tabără care-l descrie
pe PS Ignatie al Hușilor ca pe „cel mai iubit episcop”, în timp ce apropierea
lui de „elita intelectualilor mireni” este considerată neesențială.
Referendumul
pentru familie a eșuat, dar asta nu înseamnă că nu a fost util, sau că nu a
putut fi valorificat ulterior. Totul depinde de cine-i scrie istoria și îi trage
concluziile. Dacă, de pildă, de referendum se ocupă, printre alții, Teodor Baconschi, Vasile Bănescu, Sorin
Lavric, Mihail Neamțu, Preot Constantin Necula, Adrian Papahagi, sau Radu Preda (https://basilica.ro/cartea-socul-referendumului-a-fost-lansata-la-facultatea-de-teologie-din-bucuresti/),
înseamnă că nu este totul pierdut. Înseamnă că sunt printre noi, în
Biserică, oameni care au deja lumina aprinsă și, mai ales, sunt pregătiți să o
împartă cu noi, indiferent că mergem sau nu la Înviere.
