Mi-a plăcut articolul lui Alexandru Racu „Ce se întâmplă când…” (https://alexandruracu.wordpress.com/2020/12/08/ce-se-intampla-cand/). Am totuși două observații:
1. Problema este că pentru regimul Iohannis, AUR nu reprezintă o penalizare pentru tot dezastrul social și economic produs de acest regim în special în ultimii doi ani. Reprezintă o promisiune. AUR este amenințarea la adresa democrației de care progresiștii aveau nevoie, în special după ce PSD-ul și-a demonstrat docilitatea și servilismul congenitale. Nu este o factură, ci o recompensă. Factura o plătim noi, îndurînd consecințele cinismului și incompetenței puterii și ale lașității și ipocriziei celor mai buni dintre noi, electoratul educat.
2. Regimul Iohannis nu se consideră răspunzător pentru nimic. În universul paralel liberal, cauzele dezastrului sunt PSD și coronavirusul. De asemenea, electoratul care îl susține (constituit în mare parte din lumea bună, educată despre care Alex vorbește în „Marii autori și educația” https://alexandruracu.wordpress.com/2020/11/24/marii-autori-si-educatia/) nu-l va face răspunzător pentru nimic. Pe de o parte, pentru că asta ar însemna că acești oameni s-au înșelat, ceea ce este absurd. Oamenii educați nu se pot înșela. Doar analfabeții funcțional, electoratul pesedist, știrbii și fundamentaliștii creștini se pot înșela. Pe de altă parte, electoratul liberal-userist nu poate trage actuala putere la răspundere pentru că asta ar însemna să încurajeze „populismul”. Astfel, segmentul „responsabil” al societății românești se comportă în modul cel mai iresponsabil cu putință, acționînd în continuare în favoarea acestei puteri, identificînd orice critică la adresa puterii cu o manipulare (rusească, pesedistă, fundamentalistă).
Pe acest fundal de credință orbească în Conducător, amenințarea nu mi se pare că ar veni de la simpatizanții AUR uniți, după cum mi se pare mie, de idealul simplu, dar fierbinte „să moară dujmanii mei!”, ci de la societatea civilă, dispusă să accepte militarizarea statului (https://www.catavencii.ro/acesti-securisti-care-nu-obosesc-niciodata/) și dictatura justificată de nevoia de a apăra democrația și statul de drept.
