Cînd e vorba de vînzări, cred că putem avea încredere în dl. Mihai Neamțu, căruia e puțin probabil să-i lipsească vreunul dintre lucrurile care se cer pe piață: „Eu știu că nu-i la modă să fii atașat de valori culturale, fiindcă ele nu vând așa cum vând alte mesaje, inclusiv mesaje de business sau mesaje despre antreprenoriat sau dezvoltare personală. Într-adevăr, cultura – astăzi, mai mult decât oricând – se dovedește a fi o punte de legătură cu națiuni și popoare care pot să sufere din motive diverse.” (https://r3media.ro/exclusivitate-mihail-neamtu-daca-nu-mai-avem-eroi-genii-si-sfinti-pe-care-sa-i-emulam-viata-devine-previzibila-devii-un-fel-de-automaton-un-fel-de-robot-video/)
Totuși, întrucît tema interviului anunțat în titlu este legată de repere și pentru că dl Neamțu menționează, ca test al culturii, amintirea părinților fondatori, printre care îi așază, „de la Xenopol și Iorga până la Ioan-Aurel Pop și profesorul Florin Constantiniu”, nu pot să nu regret un lapsus memoriae care l-a făcut pe dl Neamțu să omită reperul Andrei Pleșu: „Neamţu a citit la portavoce pasaje din cartea Minima Moralia, scrisă de Andrei Pleşu, şi a îndemnat lumea să scandeze «Repere, nu lichele!»” (https://adevarul.ro/news/eveniment/miting-sustinerea-andrei-plesu-seara-capitala-1_5325bfe10d133766a8f406d7/index.html)
În orice caz, cred că eventualele suspiciuni de conservatorism modificat genetic care le-ar fi provocate cititorilor acestei onorabile platforme media ortodoxă r3media prin afirmații precum „Eu cred că nu suntem nici imperialiști, nici neapărat naționaliști, ci suntem creștini” sunt nejustificate. În definitiv, Ioan-Aurel Pop nu este Boia. Pop este chiar naționalist, și nu se rușinează să o recunoască (cu precauțiile de rigoare). Dar este un naționalist aparte, care declară totodată că
„nu înseamnă că eu nu văd în Uniunea Europeană un stat al viitorului, mi-ar plăcea să văd Uniunea Europeană mai dezvoltată, mai puternică, dar până atunci oamenii trebuie determinaţi să aibă încredere în instituții, dar instituțiile de la guvern și parlament până la instituțiile locale ar trebui să creeze posibilitatea creșterii încrederii poporului, iar asta nu se poate face decât prin includerea în aceste instituții a unor oameni extrem de bine pregătiți, ori dacă noi cultivăm în aceste instituții oameni mediocri nu are cum să crească încrederea poporului în asemenea instituții.” (subl. mea, G. F. http://www.romania-actualitati.ro/interviu_ioan_aurel_pop_presedintele_academiei_romane-133878)
Dar încrederea în instituții nu sporește prin competență. România a fost distrusă de oameni competenți, altfel nu ar fi reușit să o facă praf. Competența este de la sine înțeleasă; ceea ce trebuie demonstrat însă nu este competența, ci integritatea și responsabilitatea morală. Sunt singurele lucruri pe care nu le poți trece în CV și pe care nu le poți procura de la tarabă, pentru că ele apar pe măsura în care asumi și reprezinți realitățile despre care vorbești.
Poate că tocmai din acest motiv Pop simte nevoia unei scurtături sau a unei regîndiri a responsabilității: „Trecem printr-o perioadă de dezorientare, care s-a prelungit cam mult, o acțiune pe care ar putea-o întreprinde principalele autorități ale statului, dar împreună cu societatea civilă, cu ONG-urile.” (http://www.romania-actualitati.ro/interviu_ioan_aurel_pop_presedintele_academiei_romane-133878). Indiferent că este vorba despre o de-responsabilizare a statului prin delegarea ONG-urilor, nu putem să nu ne întrebăm în ce măsură această viziune asupra guvernării nu îi este îndatorată Agendei Davos (https://www.weforum.org/press/2021/01/world-leaders-urge-mindset-change-to-build-trust-foster-collective-action-in-the-year-ahead/) și, în mod specific, urgentării anulării granițelor de orice fel și regîndirii responsabilității în acord cu modelul guvernării 4.0 propus de Klaus Schwab (https://www.project-syndicate.org/commentary/global-challenges-require-new-governance-model-by-klaus-schwab-2022-01).
Memorie, rețele urbane de coeziune socială („Urban networks for social cohesion”), solidaritate și comunități locale și globale? Sună bine, nu-i așa? Desigur. În mod cu totul întîmplător, acestea sunt exact soluțiile propuse de World Economic Forum pentru probleme precum „împotrivirea la schimbare” („unwillingness to change”), conservarea diferențelor sau a separărilor și, mai ales, negarea valorii acestei vieți și concentrarea asupra vieții viitoare (https://www3.weforum.org/docs/WEF_Role_of_Faith_in_Key_Global_Challenges.pdf).
Ortodoxia deschisă este, prin urmare, soluția la problema ortodoxiei tradiționale tot așa cum conservatorismul deschis este soluția la problema conservatorismului tradițional.
Bine ați venit în lumea conservatorismului
4.0!
