Dl Teofil Stanciu propune un inventar instructiv al tipurilor de vot în funcție de diversele motivații ale alegătorilor (https://convergente.ro/10-tipuri-de-vot-la-alegerile-din-2024/). Pe lîngă cele zece propuse de dl Stanciu, mi se pare că am identificat la rîndul meu cîteva tipuri de vot.
În primul rînd, cred că nu ar trebui să ignorăm existența votului etnic, cel puțin acolo unde există comunități cu o conștiință dezvoltată a identității etnice. Acest vot este tot atît de mult unul individual pe cît este unul colectiv sau, cu un termen mai omenesc, comunitar. Corespunzător votului etnic prin sentimentul apartenenței, ar fi votul tribal, reprezentativ pentru cei care se simt legați laolaltă prin vîrstă, educație și statut social (pensionarii, studenții, profesorii, medicii, artiștii etc). Undeva între votul etnic și votul tribal ar trebui inclus poate și votul confesional, în sensul în care conștiința confesională (ortodox, catolic, protestant) dublează și orientează sau justifică votul politic din lista dlui Stanciu, vot pe care eu îl înțeleg întrucîtva diferit de dl Stanciu, și anume ca vot ideologic.
Votul ideologic s-ar intersecta într-o anumită măsură cu ceea ce dl Stanciu numește vot politic, însă mi se pare că după felul în care votul politic este descris de dl Stanciu, acesta ar trebui numit mai degrabă vot partinic. Votul ideologic este ceva mai flexibil decît votul partinic, astfel încît permite abandonarea fără probleme a încrederii într-un partid atunci cînd acesta fie nu mai este destul de ferm în afirmarea ideologiei adoptate la un moment dat, fie se îndepărtează efectiv de aceasta, în timp ce un alt partid sau mișcare politică începe să o asume cu un entuziasm proaspăt.
Dar ce mă interesează în mod special acum este ceea ce aș numi votul penitențial, înrudit cu votul mesianic descris de dl Stanciu. Cred că votul penitențial ne ajută să înțelegem măcar în mică măsură psihologia electoratului dlui Călin Georgescu, un electorat care ar trebui să determine societatea românească să-și pună întrebări mai multe și mai serioase decît cele pe care și le-a pus cu privire la apariția dlui Georgescu. Pentru că dl Georgescu va trece, dar cei care l-au votat rămîn și vor cădea în capcana următorului salvator, așa cum vor ezita în schimb neîncrezători de fiecare dată în fața alegerii bune pe care ar putea să o facă. Am motive să cred, de pildă, că majoritatea celor care l-au votat pe Georgescu acum nu au votat pentru familie la referendumul din 2018, iar votul pentru AUR și în special pentru Georgescu a fost un fel de vot de ispășire, o recunoaștere plină de căință pentru eroarea (prostia) de a boicota referendumul pentru familie de teama de a nu părea proști. După cum am scris deja (https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2024/11/politica-si-adevarul.html, vezi și la https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2024/11/lumea-pierduta.html), liderii și candidații AUR de la alegerile din acest an au intuit corect acest sentiment de vină și l-au stors fără scrupule pînă la ultima picătură, ca niște cămătari ordinari ai remușcărilor. Rezultatul a fost performanța dlui Călin Georgescu din primul tur.
