Înainte de aflarea rezultatelor din primul tur al prezidențialelor, platformele suveraniste îl indicau pe Călin Georgescu drept principalul adversar al neamului și al Bisericii. Dar asta s-a întîmplat demult, tare demult. Mai precis, săptămîna trecută. Începînd cu aflarea primelor sondaje care, încă înainte de închiderea urnelor, indicau o posibilă victorie a lui Georgescu, aceiași suveraniști principiali și cinstiți, oameni de încredere, care transpiră numai onoare și iubire de neam, care sunt una cu țărișoara, mă-nțeledzi, au început să-și manifeste bucuria pentru victoria lui Georgescu, semnul clar al unei minuni divine, la care poate că a participat și partenerul strategic din simplul motiv că nu doar Dumnezeu nu face nimic fără Trump, dar nici Trump nu face nimic fără Dumnezeu, nici măcar atunci cînd se duce la curve.
Pentru ca acum, de cînd tot mai multă lume se împiedică de coada lui Georgescu, să o lase mai moale și să-l menționeze mai rar pe salvatorul cosmic al neamului. Ceea ce foarte probabil vrea să însemne că mai sunt doar cîteva zile pînă cînd suveraniștii ne vor aminti că ei ne-au prevenit tot timpul asupra pericolului Georgescu, dar uneori a fost necesar să-l laude strategic, doar așa, pentru a-l obliga să-și dea coarnele pe față. Pentru că asta înseamnă să ai integritate, demnitate, dragoste de neam și din-astea.
