Ultimele două decenii au arătat că actuala ierarhie ortodoxă nu doar că nu a putut fi împiedicată să falsifice înțelegerea ortodoxă a ortodoxiei, dar a și fost protejată în acest efort exact de cei care deplîngeau coruperea progresivă a cugetului ortodox în timp ce se străduiau să ignore lucrarea permanentă și publică prin care liderii ortodocși înlocuiau antropologia ortodoxă cu o formă de umanism realizată prin tratarea neognostică a umanismului iluminist. În tot acest timp, intelectualii ortodocși care se pretind conservatori au preferat să-și liniștească conștiința prin identificarea vinovatului în progresismul occidental, în neo-marxism și în Școala de la Frankfurt, la distanțe cît mai mari posibile de BOR. Însă deși este adevărat că formulele prin care a fost posibilă producerea omului nou, trans-uman, au fost propuse și rafinate în cultura intelectuală occidentală încă din Renaștere, dacă nu chiar mai devreme, aplicarea lor în România s-a realizat din 1990 încoace prin colaborarea constantă dintre neolegionarii, neognosticii și neoliberalii ortodocși, uniți printr-o înțelegere a realității al cărei obiectiv este puterea. Dar o înțelegere al cărei scop ultim este puterea (de a produce, de a exploata, de a controla, de a stăpîni și, în mod special, de a transforma – lumea, sinele, gîndirea, realitatea) poate și trebuie să fie încadrată ca o înțelegere de natură magică.
Singurul motiv pentru care aceste grupuri se opun comunismului este determinat de modelul mult prea rudimentar de om nou produs de acesta. Dacă ar fi cinstiți, anticomuniștii ortodocși ar trebui să denunțe comunismul ca fiind prea lipsit de magie (de unde și dorința lor de a depăși sărăcia înțelegerii materialiste a omului prin diverse exerciții de revrăjire). Dacă, în schimb, anticomuniștii sunt atît de îngrijorați de neomarxism, este pentru că omul nou al neomarxismului pare mult mai atrăgător decît cel al comunismului din două motive: este mai satisfăcător intelectual prin subtilitate și, în al doilea rînd, pentru că valorifică alegerea personală, presupunînd astfel libertate, creativitate și o evidentă capacitate de proiectare de sine, concurînd astfel direct tocmai cu principiile invocate și apărate de cele trei grupări anticomuniste din România în favoarea versiunii lor despre natura umană. Este de presupus că facțiunile anticomuniste i-ar întinde o mînă neomarxismului în măsura în care acesta ar fi dispus să accepte o formulă mai radicală, adică mai magică de om nou decît cea întreținută în prezent. Tocmai pentru că provin dintr-o (fostă) cultură creștin-ortodoxă, actualii intelectuali ortodocși refuză orice formă de îmbunătățire ideologică sau tehnologică a omului așa cum refuză și înțelegerea ortodoxă a persoanei, a omului îndumnezeit. Pentru elita intelectuală ortodoxă de astăzi, omul sau este Dumnezeu sau nu este nimic. Deși este mai mult sugerată decît declarată explicit, aceasta este premisa fundamentală a intelectualului ortodox a cărui minte a fost grav coruptă prin asumarea unei viziuni spirituale despre lume inspirată de lecturile din Eliade, Jung, Pleșu și de falsa reprezentare în spațiul românesc a Mișcării Rugului Aprins, reconstruită de Pleșu și de discipolii lui neognostici din BOR.
Însă pe măsura apariției unor noi generații, tot acest proiect de redefinire a ortodoxiei în vederea redefinirii omului a devenit mult mai greu de perceput. Dacă în urmă cu zece ani, ortodocșii români din zona conservatoare refuzau efectiv să vadă lucrarea de falsificare a înțelegerii ortodoxe a omului desfășurată de-a dreptul sub ochii lor, astăzi nu mai este nimeni în România capabil să recunoască ori să admită deturnarea învățăturii ortodoxe, chiar dacă ar vrea. Pe de o parte pentru că urmele nelegiuirii au fost șterse între timp, dar mai ales pentru că discernămîntul spiritual al credinciosului ortodox de astăzi este paralizat. Mai mult, autorii acestei deturnări sunt percepuți ca salvatori ai ortodoxiei, în timp ce motivele și modalitatea deturnării apar ca elemente ale spiritualității ortodoxe dintotdeauna.
Cu un rezultat bun pentru AUR la viitoarele alegeri parlamentare și prezidențiale, liderii ortodocși vor primi o nouă încurajare pentru lucrarea lor de reconstrucție a ortodoxiei. Asta nu înseamnă că sunt dispus să-i ajut, votînd cu AUR. Însă în condițiile în care o restaurare a ortodoxiei pare exclusă în acest moment în România, nu pot decît să aștept ca ceea ce au de făcut, să facă mai curînd.
(Vezi și https://cumpana-o-viziune-ortodoxa.blogspot.com/2023/07/whodunit.html).
