Un european nu se definește niciodată ca european și cu atît mai puțin ca pro-european. Dacă ești european rămîi european chiar dacă ai o gîndire anti-europeană. În momentul în care te identifici ca european sau ca „pro-european”, îți recunoști de fapt, prin mărturisirea nevoii de a te simți mai european decît europenii, statutul de colonizat, de european adoptat, de copil vitreg și de cetățean de rang secund, de rezultat al inculturării și îți declari totodată disponibilitatea de a colabora la acțiunea de europenizare a conaționalilor care, din ignoranță sau rea-voință, încă se mai împotrivesc asimilării inevitabile într-o istorie orientată spre împlinirea valorilor occidentale, oricare ar fi ele și indiferent de mijloacele necesare realizării lor.
